Arhive pe categorii: A la Winnie

Dana Maria

Standard

Dana Maria e o fata draguta de saispe ani. Dar la cei saispe ani ai ei nu stie ca nu-i un lucru prea inteligent sa ai douaj’ de poze pe facebook din care 19 cu altcineva.
Da’ parca ma enervam mai tare inainte cand gaseam postari de-ale mele pe alte bloguri decat acum cand nu-stiu-care obosita fara viata posteaza poze cu mine pe un alt profil.
Ceva ma face sa cred, in schimb, ca nu-i place c-am gasit-o. Nu-mi accepta cererea de prietenie. Si nici eu nu-s asa sigura ca vreau sa fiu prietena cu ea. Imi place sa socializez. Dar cred c-as parea nebuna sa aleg sa vorbesc cu mine, nu!?!
Dana, esti o persoana deosebita. Imi plac pozele tale. Pup pisi.

Anunțuri

Am repetat de doispe ori cuvantul „mint” incat nici nu mai stiu ce inseamna

Standard

Imi place sa mint. Cu cat mint mai mult, cu atat ma simt mai bine. Practic verbul „a minti” face parte din viata mea de zi cu zi. Inainte sa ma culc ma gandesc pe cine sa mint in urmatoarea zi. Imi fac scenarii in cap mereu: sa vad daca suna plauzibil; sa vad daca-s coerenta; daca-s si putin ironica; daca par si putin superioara; daca eu m-as crede. Si da, mint mereu atat de bine incat toata lumea ma crede. Cateodata ma izolez si m-apuc de plans daca nu reusesc sa-i mint pe toti pe care mi-am propus sa-i mint in ziua respectiva.
La scoala mint ca mi-am facut temele;
Pe mama o mint ca am cumparat paine;
Pe cainele meu il mint ca il scot afara;
Pe colega mea de banca o mint ca n-o sa mananc toata punga de chipsuri…
Sunt o mincinoasa si merit executata.
Pana si cand scriu postarea asta mint fara rusine. Oare cand o sa ma opresc!?! Cel far’ de pacat sa arunce primul piatra.
Pana si cand am scris titlul am mintit. Au fost 11 de mint. Acum sunt doispe.keep-calm-cuz-i-m-the-boss-5

ask.fm

Standard

Grigore a fost dintotdeauna un baiat singur si trist.
Cand era mic se uita de la balcon la copiii care se jucau fotbal in spatele blocului. Mereu se uita la ei. Dar doar atat. Nimeni nu se juca cu el pentru ca era urat, suferea de acnee de la o varsta frageda si purta 40 la papuci. Toti vecinii si-au invatat odraslele sa nu se apropie de Grigore pentru ca ar putea lua varicela. Era greu de crezut ca un copil la cinci ani poate avea acnee. Asa ca toti au decis ca e bolnav de varicela. Pe viata.
Cand a implinit vreo cinspe ani parintii l-au inchis in pivnita si i-au aruncat un laptop in brate. Cand si-a dat seama ca n-are prieteni cu care sa vorbeasca pe Y!m s-a hotarat sa-si faca un cont pe facebook. Era convins ca luminozitatea slaba din pivnita era motivul pentru care nu primea like-uri asa ca si-a sters toate pozele si s-a hotarat sa ia o decizie inteleapta si sa-si faca un cont pe ask. Cand nu le dadea like-uri pe facebook vecinilor lui, in speranta ca cineva o sa-l bage si pe el in seama, mai verifica din cand in cand daca nu cumva a mai primit vreo intrebare de la cineva pe ask. Dar nimeni nu-l intreba nimic. Niciodata. Dupa primele cinci luni era convins ca asta e un semn divin si ca trebuie sa-si stearga contul; ca va muri singur in incercarea de-a reusi sa-si sparga un cos de pe spate la care nu ajungea oricat s-ar chinui. Dar intr-una din zile, cand tocmai reusise sa treaca de nivelu’ 65 la candy crush, s-a intamplat ceva magic. Cineva l-a intrebat:

„Ce faci Grigore?”

Era atat de exaltat incat a dat restart din greseala. Era in delir de la atata fericire. Cand in sfarsit a reusit sa raspunda:

„Excelent, sunt in club cu prietenii mei. Bem vodka cu suc de mere si ne uitam la animatoare. Ne simtim atat de bine impreuna. Eu, impreuna cu cei douaj’ de prieteni ai mei cu care petrec acum, stii tu.”

In cinci minute a venit si raspunsul:

„Grigore nu mai minti si da muzica aia mai incet. Vecinii stiu ca stai in pivnita, semnat mama. p.s: de ce ti-ai facut cont pe ask? daca cineva vrea sa vorbeasca cu tine, o s-o faca pe facebook. dar nimeni nu vrea. ai varicela si esti urat. O sa iesi din pivnita la majorat.”

Am furnici

Standard

In mortii lor.
Si-s nesimtite la modu’ grav.
De obicei se ingramadesc ca proastele intr-un loc; dar mai au si momente in care umbla separat – cate doua, trei – si-atunci nici macar nu le vad. Si probabil nici nu le-as observa daca n-ar incerca sa se urce pe mine.
N-am nici o problema c-am furnici in casa. Chiar nici una. Da’ se spune ca aduc noroc; ca aduc bani. Si mie nu-mi prea place treaba asta. Si saraca si cu furnici in casa!? Pai bai vere, daca vrei sa-ti misti picioarele prin casa mea si sa mananci firmiturile care cad din greseala pe jos cand ma grabesc eu sa-mi fac sandwich’uri trebuie sa contribui si tu la ceva. Nu poti sa fii pur si simplu un parazit.
Si furnicile nici n-ar trebui sa fie in asa hal de bagaboante incat sa umble prin casele oamenilor fara voia lor. Ar trebui sa fie undeva afara, langa un musuroi si sa-i arate muie din mers greierului. Ca ele-s smechere si stiu sa munceasca, nu sa stea cu pula la soare si sa cante la ukulele de foame.

azinamchef

Standard

Vreau sa scriu ceva…
Vreau sa scriu despre ceva…
Vreau sa scriu despre cineva…
Si mereu incep si termin prin a apasa „delete” pana la refuz. Unele cacaturi nu-mi place sa le salvez nici macar in „schite”. Nu-mi place nici sa le am scrise pe foi. M-apuca dracii si incep s-arunc caietele de pereti, pe geam.
Am ascultat toata dimineata Criss Blaziny. Cacat. Melodie dupa melodie. La „7 august” am crezut ca s-a blocat pe replay.
Am incercat sa ma uit la un film; fix pula. N-am rabdare. Jur.
Am incercat sa intru’ pe facebook, sa ma uit prin pozele altora. Cea mai mare greseala. Cu prima ocazie o sa-mi fac curat prin lista de prieteni. E plina de Mohamezi; de pusti care au impresia ca daca focalizezi asa cum trebuie esti mare fotograf; de pizde care-si pun cate-o poza la fiecare doua zile si se cred cool pentru asta si de fraieri plini de „swag” care au impresia ca daca fac cate-o glumita si primesc enspe like’uri atunci au un tel in viata.
Sa ma pis pe voi.tumblr_lyrjxulHOl1rnbghlo1_500_large

Va fac cunostinta cu prietenul meu cel mai bun: Mike

Standard

Buna,
Ma numesc Mike. Sunt prieten cu Winnie dintotdeauna da’ abia acu’ cinci minute am primit un nume.
Pula mea.
Ce-as putea spune!?!
Nimeni nu stie dar… noi locuim impreuna. O cunosc dintotdeauna. Mai bine decat oricine altcineva. Si n-o s-o parasesc niciodata.
Sunt un prieten fidel: mereu aici. De obicei Winnie se bucura ca-s langa ea. Da’ alte ori isi fute cate-un cap de tastatura. Stiti, fie vorba intre noi, stiu ca majoritatea deciziilor le ia din cauza mea. Si cateodata nu-s cele mai bune. Mi-as cere scuze ca ma bag asa in viata ei… da’ mi se rupe. Stiu ca nu-i vina mea.
In schimb cunosc o multime de persoane care i-au spus sa renunte la mine. M-a durut cand ea a spus ca va face asta. Dar mi-am dat seama ca e la fel de simplu sa le spuna lor „da” cum si mie imi spune tot „da”. Practic nu poate renunta nici la mine, nici la ei. De asta nici nu-s asa suparat.

Ups… stai ca vine ea la calculator. Se supara daca vede c-am scris asta…

Last edit:
Mda… sper ca ti-a facut placere sa faci cunostina cu Mike, orgoliul meu.

Deja a treia zi…

Standard

… de cand am varsat de vant. Inca unspe zile. Noaptea trecuta am reusit sa dorm 47 de minute. Adunate. „Sa nu te scarpini” „Sa nu te scarpini” „Sa nu te scarpini”
 Cum as putea sa ma scarpin? Mancarimea asta dureroasa sau Durerea asta gadilitoare nu ma lasa sa ma asez in pat. Am bube pana si-n gura; si-n urechi; si-n cap… prima si ultima mea dorinta e sa ma scarpin.

Ieri credeam ca cel mai rau lucru e ca ma mananca toata pielea. Azi cred ca e faptu` ca nu mai pot sa dorm. Sau sa mananc ca lumea.

Incep sa inteleg persoanele cu cosuri. Singuru’ lucru bun e ca daca ma concentrez destul de mult pe un lucru incep sa uit de mancarime&co. Bine, mai putin acum cand vorbesc despre asta. Gata. Scarpinati-va voi pentru mine.Image

18

Standard

Probabil cu postarea dinainte si cu titlul postarii de acum par in ultimu’ hal de entuziasmata de acest optispe.
Da, desigur. Nu stiu cum [!?!], dar reusesc tot anul sa fiu fericita mai putin de ziua mea.
In afara faptului ca am fost mai bagata in seama ca de obicei si ca mi-am dat seama ca vecinu’ de la patru bea Bucegi si fumeaza Parliament, nimic deosebit. Nici nu stiu care din cele doua m-a facut sa fiu mai incantata. Sau uimita. Sau fericita. Sau mirata. Sau entuziasmata. Sau… sau… sau…
In lume, probabil, sunt douaj de mii de persoane care-s nascute pe 20 martie. Incercarea mea de-a ma simti deosebita ar da gres. Asa ca nu incerc sa ma simt bine pentru asta.
Am evitat sa ascult piesa de la Vama Veche. Nu sunt nebuna; nu iubesc; si chiar nu am bani.
Maine cand o sa ma trezesc n-o sa fie decat 21 martie, adica joi, adica, probabil, ziua altor douaj’ de mii de oameni din toata lumea asta.

[As pune o poza sugestiva da’ am un jaf de calculator si chiar nu pot. Iti poti tu imagina o fraiera care doarme toata ziua de ziua ei. Pa.]