Roca…

Standard

„Cum poti sa te apropii atat de mult de o persoana si sa o lasi sa se bage atat de adanc in sufletul tau? Sa o duci in locuri indepartate si sa o lasi sa hoinareasca in voie si sa exploreze fiecare crapatura minuscula si goala pana nu mai ramane nimic de descoperit, iar tu esti complet consumat si vulnerabil. Si apoi intr-o zi sunteti doar niste straini. Tot trecutul asta si intimitatea care v-au legat mai zabovesc acolo agatate de un fir fragil al amintirilor.”

Rebela – Helen Walsh

Cam asa am patit eu cu Roca.
Am cunoscut locu` ala in timp ce el ma cunostea pe mine: in serile de vineri, de karaoke; in dupa-amiezile de sambata; in diminetile de duminica si in zilele de chiul. M-am regasit in timp ce-mi pierdeam viata pe-acolo langa oameni pe care ii cunosteam; pe care i-am cunoscut sau pe care nu voiam sa-i cunosc.
Momentan e inchis. Da` daca s-ar deschide… ar trebui sa-mi fac ceva curaj ca sa ma duc iar acolo. Mirosul de fum; sunetul paharelor care se lovesc de masa si a berilor care se deschid; muzica; mesele inalte; separeul… toate astea si chiar mai mult de-atat mi-ar declansa toate amintirile pe care le am acolo. Sangele mi-ar curge mai tare prin vene si mi s-ar arunca un fel de dor prin simturi ca si cum un glont mi-ar strapunge capu` si-apoi o explozie mica mi-ar imprastia creierul pe pereti. Exact asa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s