Gânduri [113]

Standard

Stii ce-i cu adevarat greu?
Sa-ti „resetezi” creierul. Sa incerci sa uiti tot fortand „acea” parte din tine sa ignore amintirile. Amintirile de acum doi ani, de ieri, de azi. Toate.
E ca si cum ai vrea sa uiti sa scrii. Sau sa citesti. Nu-i ca si cum daca ai arunca toate caietele si pixurile pe geam dintr-o data *BAM* devii mai analfabet decat esti de obicei. Poti, in schimb, sa te prefaci ca n-ai scris niciodata si ca nimeni nu te-a invatat.
Asa-i si cu amintirile: poti sa te prefaci ca viata ta e perfecta si ca nimic din trecut nu te-a influentat, nu te-a afectat si nu te-a schimbat in nici un fel.
Oricum oamenii, in general, stiu sa spuna lucrurilor pe nume doar atunci cand sunt pe cale sa intre in polemici. Cand e vorba de sentimente… nimeni nu vede, n-aude, nu vorbeste.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s