Arhivele lunare: Octombrie 2012

25 octombrie

Standard

O dupa-amiaza calda de octombrie pe care mi-o voi petrece acasa, cu o ceasca de cafea, imediat ce scap de la scoala.
Merg singura. Frunzele se sfarama usor sub greutatea pasului meu si masinile alearga din stanga in dreapta – din dreapta in stanga pe langa mine.
Un grohait de motor se-aude din spatele meu; trece pe langa mine si apoi usor-usor e inghitit de strada si sunetul se estompeaza.
Colanti roz, esarfa roz, telefon roz si trei suvite fost roscate, acutale portocalii. La soare ma pot uita dar la colantii ei ba. Atata roz imi irita retina.
Ma misc dintr-o parte in alta pe trotuar ca un betiv fara simtul directiei cu ochii aruncati in telefon. Gandul imi zboara aiurea si ma teleporteaza undeva in spatele ecranului telefonului meu. Ma trezesc numai niste hahaha`uri insistente si obositoare.
In casti imi suna „You will never know” de la Imany. Buna piesa. Imi aduc aminte ca o ascultam de multe ori inainte sa ma culc. Dar gandul asta e alungat repede din minte si inlocuit cu cel ca doar trei etaje ma mai despart de-o dupa-amiaza buna si-o cafea excelenta.
Si-apoi, cu aceeasi stare buna de care-am facut rost din cauza caldurii, urc scarile. Mirosul de parfum ieftin imi inunda narile si simt ca ma intoxic. Vecinul de la patru iar a trecut pe-aici. Vecinul meu de la patru? E bun, serios ca-i bun. Are niste ochi la fel de albastri ca cerul intr-o zi calda, o zi calda cam ca asta, un corp atragator, un fund sexy si o gagica spalacita si putin prea inalta pentru el. Si incapacitatea de a-si alege un parfum bun.

––––––––––––––––––––––-
De fapt n-am baut nici o cafea in ziua aia. M-am ales doar c-un pahar de Pepsi si-un miros de parfum` naspa care mi-a ramas in nas.

Anunțuri

CFR

Standard

Sa ma pis pe CFR.
Sa ma pis pe casieritele alea chioare si obosite de p^la care habar n-au sa-si faca meseria.
Si sa ma pis pe ei controlori. Pentru ca au o atitudine de cacat. Vai de p^&% ta, bai baiatule! De unde mortii ma-tii atata autoritate??? In momentul in care-ti dai jos uniforma, pe care-o porti in fiecare zi si pe care s-a intarit jegu`, nu mai reprezinti nimic. Nu esti decat o puta frustrata si neinteresanta la fel ca ceilalti.
Punct.

Inspiratie de toamna

Standard

 

Scot din sertar un pachet de tigari, deschid fereastra si ma asez pe pervaz.
Imi place ca de fiecare data cand vin la Ea pot sa fumez cat vreau si din cand in cand mai primesc si din lichiorul ala genial de cocos.
Aerul e curat si rece, iar cerul sta sa cada de la stelele astea care-mi sclipesc in ochi. O semiluna atarna sus in gol. Cerul se intinde peste tot si sub el jungla de beton o ia razna.
In timp ce stau aici, vocea lui imi patrunde in constiinta. E acel moment al anului. E vesnic in mintea mea, dar lucrurile pur si simplu par mai dureroase toamna. Acesta e momentul pe care il asociez cel mai mult cu viata mea dinainte. Mergeam spre casa pe acelasi drum cu vantul si frunzele cazand din copacii negrii si uscati si-un soare mare si ruginit stralucind de la capatul lumii si cand ajungeam acasa ne faceam cate un ceai sau cate-o cafea; ne aprindeam cate-o tigara si radeam pana ne dureau obrajii.
Ma scald in gandul asta pentru o vreme si apoi il alung din minte. Imi aprind o tigara. Ador sa fumez in perioada asta a anului. Uneori e doar vorba doar de obisnuinta; dar in aceste seri vreau sa savurez fiecare faramana din fiecare fum tras in piept. E ceva legat de aerul asta rece care-l face mai viu si mai plin, dar dispare si mai repede si ramai tanjind dupa un altul.

Tenativa de-a invata intr-o joi

Standard

 

Mortii ei de scoala. Cat de greu poa` sa fie!?! Cat de mult pot sa am de-nvatat!?!
Ma asez cu picioarele incrucisate pepodeaua din sufragerie, cu o ceasca de cafea pe masuta, in stanga mea, si cu cartile intinse in fata mea.
Deschid o carte si incerc sa citesc. Baga-mi-as. Pe langa faptul ca habar n-am latina [si asta inseamna ca HABAR N-AM! nu ca ma dau defecta si de fapt iau zece pe la lucrari] mai e si peisajul: un cer de toamna aspru si albastru care atarna la geam. Ma intorc cu spatele la geam si incerc sa ma concentrez asupra concentrarii. Futu-i! Devin din ce in ce mai plictisita; mai agitata. Cleo se holbeaza la mine de pe canapea cu o privire care-mi zice: „Habar n-ai!„. In semn de protest sorb zgomotos din cafea si ii arunc o privire plina de sictir. Se intoarce si-mi arata curu`.
Arunc cartea jos si iau alta cu o coperta care vrea sa para ceva mai atragatoare. O deschid la o pagina oarecare. Autorii isi bat pula de noi la modu` grav si nimeni nu ia nici u fel de atitudine. Ce pula mea e cu frazele astea in ultimu` hal de lungi; in asa hal de complexe si mai ales asa greu de digerat?
Iau un pix si incerc sa scriu ceva.
Timpul trece.
Ma uit la pagina. Hartia se uita la mine.
Frate… da-o dracu` de treaba… Hai! Scrie ceva! Orice!!!
O introducere, o concluzie sau cateva fraze mici; chinuite; vai de capu` lor! Ma rezum la un smiley cu bula de dialog care ii iese din ureche si in care scrie „Buna!”. „Buna!” ii raspund si eu. Ii stabilesc sexul schitand o pereche impresionanta de tate. Arunc foaia si cred ca aterizeaza intr-un mod silentios undeva prin spatele meu. Nici ca hartie igienica nu l-ar folosi profa mea.
Deja simt ca mi-am pierdut prea mult timp din viata aiurea. Mi se rupe. Ma duc sa dorm. Am terminat cu invatatu` pe ziua de azi.

Lista

Standard

Pe lista mea de „Vreau sa fac asta pana la 18 ani” erau scrise:

  • sa merg cu autobuzul;
  • sa mananc coliva;
  • sa mananc varza de Bruxelles;
  • sa gasesc o matrioska de doi metri;
  • sa bat o pinnata la c^r pana ii ies toate bomboanele;
  • sa-mi fac curaj sa cant singura o melodie la karaoke;
  • sa-mi fac jurnal video personal;

etc. [am mai uitat din ele…]

Pe alea cu rosu le-am facut. Doar ca in viata mea n-o sa mai mananc varza din aia. Nu credeam ca exista ceva mai scarbos decat ciorba de burta!

O simpla analogie

Standard

 

E o analogie perfecta pentru natura relatiilor bautul unui pahar de bere:
O cumperi, o duci la masa si pentru o vreme te bucuri de ea. Primele inghitituri sunt proaspete, usor ametitoare, urmatoarele sunt linistitoare si apoi isi pierd tot gustul acidulat. Papilele gustative se plictisesc. Dai pe gat resturile si schimbi paharul gol cu unul proaspat.

Gânduri [114]

Standard

Pierderea unei prietenii nu se vrea niciodata a fi considerata cu adevarat o pierdere. In loc sa o tai de la radacina, o tii doar la distanta si speri ca destinul sau spatiul vor largi prapastia si pierderea prieteniei nu va fi atribuita nici unui lucru neplacut. Va fi doar socotita una dintre chestiile alea nevinovate, de genul doar ne-am indepartat unul de altul.

Standard

O profa slabanoaga intra in clasa in locul profei mele. Are o fata draguta si un corp delicat, dar bratele si barbia sunt acoperite de un puf castaniu. O prietena adevarata i-ar spune ca arata nasol. Nu vrei sa vezi asa ceva, nu la scoala. De fapt… nicaieri!
Vorbeste; vorbeste intr-una! Cuvintele se leagana in fata mea ceea ce inseamna ca am ochii mai beti de somn decat capu`. Nu mi-e suficient de somn incat sa las incheietura aceea paroasa sa se lase in jos si sa-mi atinga banca.
Ma simt tentata sa o iau deoparte si sa o intreb daca e constienta de acest defect fundamental. Si ca un simplu tratament cu laser va rezolva pentru totdeauna aceasta problema si o va transforma asadar dintr-o femeie atractiva de nefutut intr-o frumusete demna de a fi fututa.

Roca…

Standard

„Cum poti sa te apropii atat de mult de o persoana si sa o lasi sa se bage atat de adanc in sufletul tau? Sa o duci in locuri indepartate si sa o lasi sa hoinareasca in voie si sa exploreze fiecare crapatura minuscula si goala pana nu mai ramane nimic de descoperit, iar tu esti complet consumat si vulnerabil. Si apoi intr-o zi sunteti doar niste straini. Tot trecutul asta si intimitatea care v-au legat mai zabovesc acolo agatate de un fir fragil al amintirilor.”

Rebela – Helen Walsh

Cam asa am patit eu cu Roca.
Am cunoscut locu` ala in timp ce el ma cunostea pe mine: in serile de vineri, de karaoke; in dupa-amiezile de sambata; in diminetile de duminica si in zilele de chiul. M-am regasit in timp ce-mi pierdeam viata pe-acolo langa oameni pe care ii cunosteam; pe care i-am cunoscut sau pe care nu voiam sa-i cunosc.
Momentan e inchis. Da` daca s-ar deschide… ar trebui sa-mi fac ceva curaj ca sa ma duc iar acolo. Mirosul de fum; sunetul paharelor care se lovesc de masa si a berilor care se deschid; muzica; mesele inalte; separeul… toate astea si chiar mai mult de-atat mi-ar declansa toate amintirile pe care le am acolo. Sangele mi-ar curge mai tare prin vene si mi s-ar arunca un fel de dor prin simturi ca si cum un glont mi-ar strapunge capu` si-apoi o explozie mica mi-ar imprastia creierul pe pereti. Exact asa.

Din nou despre scoala…

Standard

Mi-ar fi placut ca ora de romana, la liceu, sa fie la fel de faina ca-n generala. Pentru ca nu-i decat un motiv sa ma uit la ceas sau sa mi se faca foame.
In teorie scoala-i foarte frumoasa. Da` nimeni nu spune ca de fapt si profii au toane; si ca pe masura ce crestem nu-i mai privim doar ca pe niste profesori, ci ca pe niste oameni. Oameni cu care n-am sta de vorba nici macar la o cafea. Ei au toane; si noi avem toane… Si dimineata e mai greu ca de obicei.

Nu vorbi! Nu mesteca guma! Stai frumos in banca! Nu copia! Invata! Fii atent! Liniste! Raspunde! Ai 2 pe azi! Poarta uniforma! Nu te intoarce la banca! Ridica-te in picioare! Respecta-ma! Treci in fata clasei! De ce nu ti-ai facut tema? Ai nota 2!

Nu… hai ca nu-i asa rau…
Asta pentru ca stau in ultima banca; am o cafea pe banca; o tigara in banca; ma sprijin de perete; am o perna sub cap si, cel mai bun lucru, urmeaza pauza mare.