O stare…

Standard

Ora 1:39 AM.
Imbracata intr-o rochie de seara cu animal print si incaltata in niste papuci de casa aproape ca se teleporteaza in bucatarie. Mai era niste cafea in ibric pe care a turnat-o intr-o ceasca in timp ce se holba la pata aia verde de pe faianta. Ceasca s-a umplut si cateva picaturi de cafea au cazut pe fata de masa. Nu-i nici o problema. Vor disparea. Maine dimineata.
Jumate adormita dispare pe balcon taraind un scaun dupa ea. Deschide geamul. Deschide pachetul de tigari. Scoate bricheta. Scoate o tigara. O aprinde. Se aseaza-n scaun. Se uita pe geam. In seara asta e senin. Frig, dar senin. Stelele se vad perfect.
Mai trage un fum. Mai soarbe din cafea. E rece. Nu-i nimic. Se asorteaza cu noaptea asta.
Era usor nostalgica. De fapt si de drept, cum altfel ar putea fi? Noptile de genul asta instiga la asa ceva cand traiesti in singuratate. Si exact asa era si ea: singura… concediata… parasita.
Nici nu s-a sinchisit sa-si mai stinga tigara in scrumiera. A aruncat-o pe geam. A ramas cu ceasca de cafea in maini, ghemuita in scaun, si din dormitor se auzea urland telefonul – asta a fost exact ca atunci cand stai in banca, la o ora nasoala cu un profesor si mai nasol, si afli ca vei fi ascultat – .
Si cine ar putea sa o sune la ora asta? Un lucru e cert. Ziua ei iar a inceput mai devreme.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s