Arhivele lunare: August 2012

Ganduri de septembrie

Standard

Cand am intrat in scara primul gand pe care l-am avut a fost acela ca trebuie sa scriu pe blog. Trebuia sa fie o postare cu titlul „Sunt optimista” in care aveam de gand sa dezvolt niste idei care-mi veneau pe parcurs.
Dupa asta m-am razgandit.
Nu sunt optimista.
Nici pe-aproape.
Oricum maine-i septembrie. Apoi octombrie. O sa calc pe frunze si, daca o sa am putin noroc, poate vantul va bate in asa hal incat imi va aranja si mie gandurile… intr-un fel.

Abia astept…
Habar n-am ce… da’ simt ca trebuie sa astept ceva…

Gânduri [104]

Standard

O pasare zbura spre sud inainte de sosirea iernii. Fiind foarte frig a inghetat si a cazut pe un camp. O vaca a trecut pe-acolo si si-a facut nevoile pe pasare. Cum statea pasarea in rahatul de vaca simti ca este destul cald, si reusi sa se dezghete. De bucurie incepu sa cante. O pisica a trecut prin preajma si auzind cantecul pasarii  a ajutat-o sa iasa din rahat si dupa asta a mancat-o.

MORALA:
1. Nu oricine care te baga in rahat iti este dusman.
2. Nu oricine care te scoate din rahat iti este prieten.
3. Cand esti in rahat, macar taci din gura.

Rockeri adevarati

Standard

Rockerii americani scriu o scrisoare rockerilor rusi:
„Noi suntem cei mai adevarati rockeri din lume, avem cei mai jerpeliti blugi, pe care nu i-am mai dat jos de 2 ani de zile. Avem cel mai slinos par si cele mai murdare tricouri, nu ne-am mai spalat de ani de zile… si ca sa va aratam ca suntem rockeri adevarati, ne stergem la fund cu scrisoarea voastra de raspuns!”
Primesc raspuns de la rockerii rusi:
„Rockerii adevarati nu se sterg la fund.”

Am gasit-o din intamplare pe facebook da’ mi-a facut ziua mai buna.

P.S: Poza e chiar faina. Pacat ca ea e o pitipoanca proasta care face bot in poze.

Urasc doua categorii de oameni

Standard

Mi se pare hilar cum doar douaspatru de ore te pot transforma dintr-o persoana vulnerabila si incapabila intr-una hotarata si motivata.
Si tot in astea douaspatru de ore mi-am dat seama ca urasc doua categorii de oameni.
Am vazut ca lumea uraste hipsterii. N-am nimic cu ei. M-am fortat sa-i detest dar m-am convins ca sunt pur si simplu niste animale inocente si lipsite de aparare [Hai sa luam spre exemplu trupa aia… One Direction. Faptul ca baietasii astia sunt mereu in asa hal de veseli nu m-ar face niciodata sa vreau sa-i pocnesc. Cel mult sa le dau un os sau niste Dentastix]. Am incercat sa urasc manelistii, cocalarii. Nu pot nici pe astia. Atata timp cat n-o ard in figuri pe langa mine totul e ok. Fiecare e liber sa asculte ce muzica vrea. Am incercat sa-l detest pe Fuego. Dar mi-am zis, intr-un final, ca trebuie sa fie cineva de Craciun care sa impodobeasca bradul. Asa ca e ok.
Singurii oameni de care mi-e scarba in viata asta sunt politicienii si curvarii. Politicienii pentru ca… pe bune!?! chiar trebuie sa scriu aici un motiv?… Esti destul de inteligent incat sa-ti cace mintea cel putin doua motive pentru care trebuie sa nu-ti placa politicienii. Si curvarii? Pentru ca-i la moda sa agati cate-o gagica pe noapte si sa te uiti cu superioritate la sclavii care stiu sa tina o singura femeie langa ei. Un lucru pe care mi l-a spus cineva zilele trecute e ca: „Orice popandau stie sa dea din cur. Nu oricine stie sa futa.”

Tu? Ce categorii de oameni urasti?

Santal sau povestea despre „Eva” si „Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat”

Standard

Picioare lungi, fund bombat, un decolteu generos. Ok. V-am atras atentia. Deci acum pot sa-mi incep linistita povestea.

O sa va dau un amanunt neinteresant in povestea noastra. Bine, poate doua. Primul ar fi ca toata viata ei a fost blonda. Pana intr-o zi cand s-a decis sa-si cumpere vopseaua aia nenorocita saten-caramel. I-a transformat parul intr-un saten inchis deloc caramel [scuzati cacofonia]. Al doilea amanunt neinteresant, si o sa va dati seama de ce spun neinteresant, este ca era o fata frumoasa si destul de inteligenta. O chestiune destul de plictisitoare pentru baieti. Ceea ce conteaza e scris in prima propozitie.

Nu fumeaza. Nu bea. Nici macar cafea. Singurul ei viciu e… Santal. De piersici. Nu Nestea. Nu Lipton. SANTAL. Fostii ei iubiti aveau la randul lor acelasi viciu, pe langa calitatea de a fi niste idioti ignoranti – ca pana la urma de asta sunt „fosti”- , asa ca a interpretat asta ca fiind un semn divin.
Doar ca pe la 11:30 PM si-a dat seama ca sticla ei era pe terminate. Asa ca a pornit prin oras in cautare. Nu putea intra in sevraj doar pentru ca era tarziu si pentru ca la ora aceea magazinele sunt inchise. Singurul magazin deschis era in partea cealalta a orasului. Asa imbracata intr-o rochita culoarea marii destul de scurta, decoltata si incaltata in niste sandalute cu toc a inceput la ora aceea sa faca slalom printre oamenii care-i taiau calea.
La un moment dat un tip parcheaza langa ea. El, hai sa-l numim idiot cu bani deloc priceput la agatat, si ea, hai s-o numim… Eva, si-au intersectat privirile cateva secunda. El s-a dat jos din masina fara sa-si poata lua ochii de la decolteul ei. Cateva secunde mai tarziu Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat isi da seama ca Eva are doi ochi frumosi asa ca incepe :

Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat: Buna. Ce faci?
Eva: Bine.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat: Vrei sa bei o cafea?
Eva: Am baut azi dimineata o cafea – am mentionat: Eva nu bea cafea.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat: O tigara vrei? Fumezi?
Eva: Nu, multumesc. Fumez doar din tigarile mele – am mentionat: Eva nu fumeaza.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat: O plimbare prin oras cu masina vrei?
Eva: Masina mea e parcata chiar acolo – si arata cu mana spre o masina oarecare din spatele ei… desi ea tot drumul a mers pe jos.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat, se resemneaza si se indreapta catre masina, : atunci se pare ca n-am nici o sansa sa te cunosc mai bine in aceasta seara. Pacat.
Deschide portiera masinii si pe locul soferului se afla EA. Santal de piersici. Jumatate plina.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat atinge sticla cu intentia de a o arunca pe celalt scaun.
Idiot Cu Bani Deloc Priceput La Agatat: Nici un pahar de Santal nu vrei?
Eva putin uimita de intorsatura de situatie si fara nici o expresie in voce: Desigur. Si cred ca si o plimbare ar fi ok…

Razbunarea-i arma prostului [2]

Standard

Nu stiu cum e pentru voi… dar pentru mine dusul e cel mai bun loc pentru meditatie. Uite-asa, sub stropii de H2O, mi-au venit zeci si sute de idei si rezolvari la toate problemele pe care le am. Aproape.
Acum cateva zile am scris o postare in care vorbeam despre razbunare [aici]. Toata viata mea am fost de acord cu ce-am scris acolo. Pana cand… mi-am dat seama ca… e o chestie mult mai faina, numita Karma, care face toata treaba asta in locul meu. Singurul lucru pe care mi-l pot dori e rabdare.

*Sa ne intelegem. Stiu despre Karma. Stiu ca-n mod normal e un fel de lege universala care decide viata oamenilor in functie de actiunile bune sau rele pe care le fac intr-o anumita viata, iar in urmatoarea viata in functie de actiunile acelea sunt nevoiti sa suporte consecintele. Dar imi place sa cred ca uneori se grabeste. De ce nu!?!

Asa ca o sa astept pana Karma isi face meseria. Daca nu in viata asta… macar in urmatorea.

O stare…

Standard

Ora 1:39 AM.
Imbracata intr-o rochie de seara cu animal print si incaltata in niste papuci de casa aproape ca se teleporteaza in bucatarie. Mai era niste cafea in ibric pe care a turnat-o intr-o ceasca in timp ce se holba la pata aia verde de pe faianta. Ceasca s-a umplut si cateva picaturi de cafea au cazut pe fata de masa. Nu-i nici o problema. Vor disparea. Maine dimineata.
Jumate adormita dispare pe balcon taraind un scaun dupa ea. Deschide geamul. Deschide pachetul de tigari. Scoate bricheta. Scoate o tigara. O aprinde. Se aseaza-n scaun. Se uita pe geam. In seara asta e senin. Frig, dar senin. Stelele se vad perfect.
Mai trage un fum. Mai soarbe din cafea. E rece. Nu-i nimic. Se asorteaza cu noaptea asta.
Era usor nostalgica. De fapt si de drept, cum altfel ar putea fi? Noptile de genul asta instiga la asa ceva cand traiesti in singuratate. Si exact asa era si ea: singura… concediata… parasita.
Nici nu s-a sinchisit sa-si mai stinga tigara in scrumiera. A aruncat-o pe geam. A ramas cu ceasca de cafea in maini, ghemuita in scaun, si din dormitor se auzea urland telefonul – asta a fost exact ca atunci cand stai in banca, la o ora nasoala cu un profesor si mai nasol, si afli ca vei fi ascultat – .
Si cine ar putea sa o sune la ora asta? Un lucru e cert. Ziua ei iar a inceput mai devreme.