Arhivele lunare: Iulie 2012

O leapsa

Standard

Am ajuns acasa si *hopa* surpriza de la Owlisha : o leapsa.
Sa vedem…

Reguli:

1.Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formuleaza un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor și anunță-i

1.2. Sa spun unspe lucruri despre mine…

  1. Am o asa-zisa „cutie de amintiri” in care adun toate lucrurile inutile, cu o oarecare semnificatie, care-mi apar in cale in speranta ca peste un timp o sa deschid cutia si-o sa spun „ziua aia…” ;
  2. Imi fac prieteni greu dar cand ii fac… ii fac pentru toata viata;
  3. Sunt greu de pus la punct;
  4. Nu imi este frica de nimeni;
  5. Sunt timida de fel… dar stiu sa ascund asta;
  6. Cand sunt singura acasa ma inchid in camera si intru pe youtube – karaoke;
  7. Sunt foarte rautacioasa si sarcastica;
  8. Ma gandesc mai mult la trecut decat la viitor;
  9. Sunt pesimista;
  10. Ador sa mananc;
  11. Nu-mi place sa vorbesc despre mine;

3.

1.Când te-ai trezit?

Cand un idiot m-a sunat cu numar ascuns in speranta ca il voi lasa sa faca misto de mine;

2. Sus sau jos?

Mijloc;

3. Ultima persoană cu care ai vorbit?

Un tip care m-a intrebat care-i numarul de telefon al cainelui meu;

4.De ce minţi?

Pentru ca adevarul doare…

5.Eşti o persoană superstiţioasă?

Nu… prea…

6. Ai vreo fobie? Care?

Mi-e frica de spatiile mari si/ sau aglomerate

7. Ţi-ai fi dorit să fii. . .

Balerina…

8. Cald sau rece?

Temperatura camerei…

9. O celebritate pe care o admiri

Hannah Montana….. glumesc…. Justin Bieber!

10. Mâine?

Vreau sa dorm pana tarziu!

11. Acum, eşti fericit/fericită?

Sunt mai fericita decat oamenii nefericiti, evident.

Intrebarile mele:

1.Serialul preferat?
2.Cum reactionezi la gelozie?
3.Ce admiri la parintii tai?
4.Modelul tau in viata?
5.Replica favorita?
6.Care-i principala ta calitate?
7.Un lucru pe care ai vrea sa-l schimbi, in general?
8.Daca ai avea o superputere care ar fi aceea?
9.Daca ai gasi un portofel cu bani…
10.Iti plac provocarile?
11.Daca ai mai avea 24 de ore de trait ce ai face?

4.

Calculatoru’ merge cu curu’ si nu pre imi permit sa pun unspe linkuri… asa ca cine vrea leapsa asta n-are decat sa se serveasca… da’ as vrea sa stiu si eu cine a luat-o ca sa stiu ce a raspuns la intrebarile mele…

Anunțuri

Tu de ce te impaci?

Standard

Douasapte iulie douamiidoispe. Ora doispe si douaj’ de minute.
Geamul deschis. Televizorul inchis. Un mesaj pe telefon. TacaTacaTaca la taste.
Ma enerveaza persoanele care dupa o cearta, desi nu ati mai vorbit de cateva ore sau de cateva zile, iti cer favoruri. N-am sa inteleg niciodata impacarile. De ce te mai certi? De ce te mai desparti? Daca intr-un final ai de gand sa te impaci? O discutie in contradictoriu nu-i tot una cu o cearta si schimbarea statusului de relatie pe FB nu-i tot una cu o despartire. Ce nu poate intelege majoritatea este ca o data ce-ai pus punctul pe i nu te mai poti razgandi. Exista si exceptia care confirma regula, si asta-i doar o scuza jenibila pentru a nu ma da de gol ca de fapt am si eu slabiciunile mele ca toata lumea, bineinteles. Da’ foarte rare sunt momentele in care ma razgandesc. Mai ales daca decizia a fost luata intr-un moment in care am fost destul de calma.
Stii cum vad eu impacarile? Exact ca melodiile alea de care devii dependent la un moment dat si pe care le asculti iar si iar si iar… dar pe care nu indraznesti sa le opresti dintr-un motiv sau altul pentru ca esti mult prea preocupat cu aparentele ca sa vezi esentele.
Si lumea in general are o durere in cur care persista. Si nu-i de azi de ieri. E dintotdeauna. Si nimeni nu face nimic, niciodata pentru a schimba ceva. Tocmai de asta sunt ferm convinsa ca omul care nu-i in stare sa discute atunci cand apare o problema nu-i decat un animal prost care se ascunde in umbra o perioada ca dupa aceea sa reapara cu texte lacrimogene de impacare. Comunicarea este cheia solutiilor. Si stiu ca cine nu pune in aplicare asta nu-i decat dusmanul rasei mele. Daca as avea o punga de covrigi si el [el fiind genul acela de persoana] ar fi intins pe jos de foame… as pasi peste el si i-as arata curu’ din mers. Si intr-un final daca postarea asta v-a deranjat si v-a suparat. N-aveti decat. Nici cu voi nu ma mai impac.

Amintirile sunt ca o punga de gunoi

Standard

Si trecutul la fel.
Aduni toate resturile intr-o punga pe care o arunci la ghena. Cineva ia punga si o arunca la randul sau. Dar asta nu inseamna ca dispare definitiv. Inca este acolo, undeva.
Si asocierea este destul de buna in ciuda faptului ca gunoiul aruncat ramane aruncat dar amintirea desi e aruncata undeva in curu’ mintii noastre poate fi reactualizata dupa o anumita perioada de timp…

Mda… v-am zis ca-n ultimul timp o ard pe texte si asocieri!?! Ceea ce-i cam nasol pentru ca daca o mai tin asa o sa devin nebuna. Desi eu o sa ma cred sanatoasa. Cei din jurul meu o sa ma creada nebuna. O sa raman singura. Si-o sa imbatranesc intr-o garsoniera inconjurata de zeci de pisici. Si alea imaginare. Si asta de la ce? De la o punga de gunoi…

Diana…

Standard

Genul ala de batrana cocosata; stafidita cu ochi mici si umezi; care pare a fi parasita de toti si de toate si care pare a sti ceva despre viitor, hai ca-i imposibil sa nu fi dat si tu din intamplare peste una, m-a oprit aseara in fata la Aurocor si m-a intrebat: „Ce faci Diana?”  –  „Diana!?! Ma confundati”. A fost doar o fractiune de secunda momentul ala… cand ochii nostrii s-au izbit intr-o privire. Dar a fost suficient ca sa ma faca sa ma gandesc la asta urmatoarele 24 de ore. Si suficient ca sa scriu pe blog despre asta.

Mi-a ramas intiparit in creier… jur…

Deci pot sa spun `adios` ganduri lucide pe seara asta…

Sunt mai fericita decat oamenii nefericiti

Standard

Singura pe strada. Castile in urechi. Muzica buna. Sau ceea ce numesc eu „muzica buna”. Dar orice-i mai bun decat house, manele & dubstep. Zic eu. Anyway… Repet: singura. „Nu merg acolo” „Nu stau aici” „Ma plictisesc” . M-am cam saturat. Picioarele mele sunt mai intelegatoare decat oricine altcineva. Si cateodata… ele merg singure… si habar n-am unde ma duc.
Cand stai singur intr-un loc retras unde oamenii vin si pleaca e mai usor sa-ti dai seama ca nimeni de fapt nu-i fericit. Si sunt zile in care te simti mult mai bine cand iti dai seama ca oamenii nu-s fericiti. Habar n-am de ce… Da’ asa m-am simtit azi. Am clocotit in nefericirea mea pana am vazut ca sunt oameni mai nefericiti si-apoi m-am scufundat in propriul orgoliu ca un vierme cand mi-am dat seama ca-s mai fericita decat acei oameni nefericiti. Si-acum am ajuns acasa. Si scriu despre cat de fericita sunt in comparatie cu oamenii nefericiti. Mi s-au uscat ochii si mi-au inghetat picioarele. Si daca ma vedeti singura si cu ochii in lacrimi nu inseamna ca plang. Inseamna ca mi-a intrat ceva in ochi. Ce? O amintire. Amin.

In total am noua vaci si cu mine zece

Standard

Am doua vaci pe birou. Si sapte vaci in frigider.
Opt dintre ele mi-au aratat ce stiu sa faca cel mai bine. Sa ma impinga. Da, sa ma impinga… spre cei dragi. Si de fiecare data cand o face ma provoaca sa fiu un pic mai tandra. Si-mi spune de fiecare data sa indraznesc sa fiu tandra.
Ultima vaca… imi spune ca este prietena mea si, vezi Doamne, chiar daca-i distrata nimeni nu se pricepe mai bine decat ea la lapte. La final mi-a zis: „Ce vaca sunt, am uitat sa ma prezent” dar am aflat dupa aceea ca pot sa-i spun „Vacuta-cea-mai-priceputa-si-talentata-din-lume”.
Ce vaci…

f r u s t r a r e d e s e a r a

Standard

M-am obisnuit ca atunci cand imi suna telefonul sa nu mai dau din coada de fericire in speranta ca ma va suna cine sper eu sa ma sune. Ca niciodata nu se intampla asa. Si ar trebui sa faceti si voi la fel. Sfatul meu prietenesc. Arunci ochii peste ecranul telefonului; apesi butonul verde… si c-o dezamagire ascunsa le spui ca „da, bineinteles” sau „sugi pula. pa”.
Cand ai nevoie de cineva… nu te suna nimeni.
Cand n-ai nevoie de nimeni… te suna toata lumea.
Asta-i si paradoxul. Si intr-un final… la o pauza dintre doua tigari… iti dai seama ca de fapt pe toti ii cam doare-n c^r. Stii ce-i de facut in astfel de momente? Iti inchizi telefonul. Atat.

A fost un vis urat – Ai 17 – Zambeste

Standard

Ai 17 ani, incepi sa intri in ritm
Iti iei palme din plin, incepi sa crezi in destin
Totu-i un chin parca rupt din alt film
Si nu-ti mai vine asa usor sa ai incredere tot alegand straini
Oamenii sunt mult mai caini decat cainii
In lupta pentru faima te sfasie rechinii
Esti slab nu incerca sa pari dur, nu cersi
Nu fura de la parinti, nu-ti trada prietenii
Lumea e plina de profeti, de comunisti si hipioti
O sa te invete ca nu toti sunt genii si ca tu nu poti
E selectie naturala cel puternic invinge
Si succesul nemeritat rapid se stinge ai zice
Ca e simplu sa te urci pe scena
Si ca poti sa fugi , si fugi la prima migrena
Ca ti-e permis , e admis sa bagi in vena
Si cineva tre’ sa-ti rezolve tie orice problema

Nu-ti dori bani, faima, putere, respect
Daca ai varsta la care nu esti in stare sa le tii piept
Iti bagi in vene, sa fi in trend
Bagi pastile cu efect efervescent te crezi cool evident
Prin cluburi de noapte te rupi in talente
Bagabontii te impart intre ei ca si pe alte zdrente
Unde ti-e capu`, nu te uiti ca arati ca dracu`
Te-ai distrus de nu te mai recunoaste nici tac`tu
Problemele apar, toti cei din jur se-ascund
Prietenii nu mai ai , ca i-ai uitat de mult
Ai tai nu te mai vor, tie ti-e dor de casa
Totul s-a intors impotriva ta si nimanui nu-i pasa
Traiesti ca intr-o celula rece , cu regrete
Unde soarele apare doar daca-l desenezi pe perete
Viata te-a tratat intocmai ca pe un cobai
Si te-ai dus bye bye b’bye b’bye
O mana te mangaie o voce calda te trezeste
A fost doar un vis urat, hey …
Ai 17 zambeste!

Gânduri [101]

Standard

Habar n-am in ce colt de lume traieste persoana care a scris postarea ASTA dar a vorbit pentru ea ca si cum ar fi vorbit pentru mine. Sau poate chiar vorbea pentru mine…
so much love ♥
da-ma dracu’ de melancolica…
hai pa ca-s prea sensibila pentru vara asta

Titlul postarii

Standard

Uai si daca-ti spun ca m-am saturat? Nu de tine. Nu de voi. Pana si de mine. In asa hal de lene si rutina ma scufund incat nu stiu cum si daca o sa mai ies la mal. Mi-am dat seama ca-s dragalasa in ultimele zile. La fel de dragalasa cum e un copchil care nu poa’ sa stea locului si zbiara, si urla si bate cu pumnii in asfalt, in ma’sa, in tac’su si in oricine incearca sa-l calmeze. Si apropo de asta? M-am gandit ca daca parintii nu s-ar mai opri pe strada la discutii cu zeci de oameni si copchilu’ n-ar mai sta cu zecile de minute ampulea ca niste catei… poate-ar fi mai calmi… poate… Vechi prieteni si prieteni ai prietenilor e tot ce vad de-o saptamana.
Eu mi-am vandut prietenii pe-un pet de bere si de restul caramele.