Arhivele lunare: Martie 2012

Saptamana altfel

Standard

Niste mari bulangii. Atat pot sa spun despre aia din ministerul educatiei.
Bai frate… inteleg ca esti calic si nu vrei sa-mi dai trei saptamani de vacanta. Da’ lasa-ma in pana mea sa fac scoala macar. Daca ma duc sau nu la ore e treaba mea. „Scoala altfel”… ca sa vezi. Ca alt cacat n-ati mai putut inventa.
Liceul meu mi se pare, si in momentul asta, cel mai de cacat. Nu stiu cine a inventat activitatile astea dar e un mare dobitoc.

Luni:

  • Excursie in cetatea Moldovei – Iasi -> i-auzi… excursii ne trebuie noua. Voi nu mai puteti de bine fratilor.

  • Vechi lacasuri de cult din municipiu – vizita de documentare la biserica Adormirea Maicii Domnului -> N-am mai fost la biserica de patru ani. Si-apoi toata lumea stie ca un popa n-o sa faca mai mult decat sa te spovedeasca sau sa te impartaseasca. Ioc lacas de cult; atunci ioc si eu spovedid. Ca nu tre’ sa-mi stie mie un om secretele. Daca Dumnezeu exista, atunci sigur le stie. Si mai stie si daca-mi pare rau cu adevarat pentru ele sau nu. Ca face slalom cu gandul printre oamenii astia din gramada si ma gaseste si pe mine.
  • Excursie la Marasesti – Mausoleul eroilor -> alta excursie… coa’… oare vi se pare ca sunt ruda cu bcr’u?
  • Experimente distractive de chimie -> cand eu nu-s in stare sa tin un pahar Berzelius in mana
  • Matematica distractiva -> cand eu am 3 la mate?
  • Campionatul scolar de fotbal -> cand eu nu fac diferenta dintre atacant; portar si omu’ care sta pe banca?
  • Cultura romaneasca, cultura europeana – simpozion -> si sa aud vreo doua ore cum cateva femei mananca o gramada de cacat despre cultura de parca chiar ar sti ce-i aia
  • Fizica distractiva -> materia mea preferata… sau „hai sa fim sarcastici”

Nu-s pretentioasa. Si pot fi intelegatoare. Da’ in afara de excursii nu prea ai unde sa te duci. Si asta e abia de luni… stai le vezi pe alea de marti; miercuri; joi si vineri. Da’ poate-n alta zi.

Aberatiile de sambata

Standard

Bai… nici nu stiu cum sa incep.
O iubesc pe bunica-mea. Ma intelege mai mult decat ma intelege mama. A stat cu mine, m-a ascultat si a facut cunostinta cu prietenii mei cand maica-mea n-a avut rabdare si chef de mine. Ca de obicei, de altfel.
Da’… s-a mutat la mine de ieri. Si cu toate ca e singurul meu sprijin din familie, parca nu-s asa incantata. Imi place ca ma lasa sa-i folosesc cremele: anti-cearcane; de maini; de fata; de corp. Ca maica-mea e prea calica si le tine pe-ale ei numa’ pentru ea.
Si totusi…
Pe maica-mea o vad si o suport doar sapte sau zece ore pe zi. Asa cu bunica… intr-un fel simt ca mi-e furata intimitatea. Imi place sentimentul ala cand raman singura si pot sa-mi fac de cap. Pot sa ascult ce muzica vreau, cat de tare vreau, pot sa-mi fac orice mancare vreau, pot sa-mi asez lucrurile prin camera cum vreau. E fain. Ca nu ma bate nimeni la cap. Bine, nici bunica-mea nu ma bate la cap. E o femeie ideala. Si intelegatoare. Si desi are aproape 60 de ani [cred ca are 54… sau ceva de genu’] arata bine si se imbraca fain. Da’ ma simt mai bine cand sunt doar eu cu mine. Fara sa ma intrebe nimeni ce-am patit. Fara sa se bage cineva in sufletul meu. Adica am nevoie sa respir… uneori.
Da’ ea s-a mutat numa’ temporar. Lucru care… nu pare ca-i asa rau.

Anyway…

Am vazut o copila de 10 ani la un balcon, la parter, dupa ce-am vazut o cutiuta de ocb’uri pe jos. Si mi-am imaginat-o peste vreo 5 ani cum s-ar ascunde in spatele unei scari, la doua blocuri distanta, sa-si fumeze tigara sau, mai rau, sa traga o liniuta. Se juca la geam cu un clopotel si fata ei… nu stiu… parea asa incantata. Prea incantata. Si are fata de drogata in devenire. Cine altcineva s-ar mai bucura de-un clopotel? Dupa ce-a trecut Craciunu’…

Vloguri

Standard

Sunt exact ca blogurile. Exista cineva in spate care munceste si care asteapta sa fie apreciat. Normal ca-s si diferente. Da’ oricum ar fi, nu-i asa de simplu pe cat pare. Nu te asezi pe scaun, in fata monitorului sau cu laptopul in brate, iti bagi un deget in cur bati din palme si astepti sa-ti vina inspiratia. Pe langa asta mai sunt si oamenii care niciodata n-o sa te placa. Hateri? Parca in scris e mult mai usor de suportat ca altii, care in definitiv nici macar nu te cunosc, n-o sa te accepte niciodata. Da’ fiecare e liber sa faca ce vrea. Tu scrii sau vorbesti, postezi, iar altul e liber sa te comenteze.

O perioada am incetat sa urmaresc vreun vlog. Pana ieri. Cand am descoperit invazia aia de pusti care cred ca au ceva de spus lumii. Si sunt cativa absolut geniali. Pe cand altii sunt doar lesinati care nu mai pot de bine.
Da-i interesant sa privesti din prisma lor si sa gasesti oameni care, desi nu te vor cunoaste niciodata, te vor marca pentru simplul fapt ca, prin felul lor de-a fi, te-au facut sa te apropii de ei si sa vrei sa-i cunosti.

Oricine poate sa faca un vlog. E usor sa gasesti un subiect pe care sa comentezi, sa te filmezi, sa-l editezi si sa postezi. YouTube’ul e mama tuturor ranitilor. Da’ oare cati accepta criticile pe bune? Pentru ca suntem adolescenti si facem sa para totul atat de simplu cu un „nu-mi pasa”. Cand de fapt toata lumea stie ca teama noastra cea mai mare, in general, este sa nu fim respinsi de ceilalti.

A
t
a
t

O sa ma convertesc

Standard

Daca Siddhartha Gautama a fost destul de smecher incat s-o frece la rece sub un smochin pana obtine iluminarea, dupa sa dea fuga la laptop sa-si puna numele de Buddha pe facebook si sa prosteasca niste fraieri sa-l urmeze; sigur si eu pot.
Ca a inceput sa ne predea la scoala despre religiile lumii si ma cam bate un gand sa ma convertesc. Hinduism? Si sa ma apuc sa venerez vaci? Islamism? Si sa-mi las barbatu’ sa umble cu 100 de femei? Ateism? Parca nu ma prea incanta. Ca totusi trebuie sa cred si eu in ceva.
Asa ca o sa-mi fac propria religie. O sa-mi aleg un nume chiar daca toate numele smechere au fost luate Si dupa ce ma gandesc la un nume o sa ma gandesc si la niste principii. Ca ce mai conteaza principiile daca aleg un nume misto?
Da’ mai intai… trebuie sa-mi caut si eu un smochin, s-astept iluminarea si sa rostesc niste adevaruri nobile.
Ca doar n-oi fi eu mai prejos decat un print indian. Daca el nu mai putea de bine, a pocnit din degete si a inventat o religie. Sigur oricine poate. Pam-pam.

Gânduri [79]

Standard

Ma enerveaza cand, la ora de desen, le ceri parerea celorlalti si ori incep sa rada, ori unii iti spun c-ar trebui sa retusezi in partea dreapta si altii in partea stanga. Zicea bine cine zicea ca pe oameni nu-i poti multumi niciodata.
Nu mai bine faci dupa capu’ tau? Daca o sa-ti iasa un copac stramb si un pui de gaina ca un mini-dinozaur atunci poti sa fii primul care rade de tine, inaintea celorlalti. Parerile lor nu fac altceva decat sa-ti distruga imaginatia si sa te distraga de la creativitate. Pentru ca suntem cu totii in asa hal de diferiti incat prin ochii nostri lumea prinde culori diferite. Si vesnic vom fi niste daltonisti ai imaginatiei.