14 februarie

Standard

Cu o saptamana inainte de „Valentine’s Day” cascam gura pe la raionul de lenjerie intima, in timpul pauzei de masa. Toate vanzatoarele, cu ochi holbati si uriasi, erau moarte de oboseala si ii pandeau pe barbatii nehotarati.
Imi pusesem geanta sub brat si ma uitam ce-as putea sa-i cumpar daca as fi fost casatorit cu ea, femeia pe care nu puteam s-o am dar pe care mi-o doream de aproape trei ani.
Anumite chestii mi se pareau prea deochiate, la altele nu-mi placeau culoarea sau vanzatoarea (sunt de acord cu fondul de ten, totusi, mai sunt si niste limite).
Ca sa nu mai vorbim de toate acele modele care habar n-am ce sunt.
Nu prea ma vedeam descheind niste copci microscopie in focul actiunii si nu reuseam sa inteleg modul de folosire al portjartierelor (cum era mai bine, cu ele mai lasate sau mai ridicate?)
Mi se facuse cald.
In cele din urma am gasit, pentru viitoarea mama a copiilor mei, un set de chiloti si sutien din matase, un gri foarte deschis, de la Christian Dior. Rafinat.

-Ce masura poarta doamna la sutien?
Mi-am asezat geana la picioare.
-Cam asa… i-am spus, descriind cu mainile o curba la cincisprezece centimetri de pieptul meu.
-Nu aveti nici o idee? spuse vanzatoarea cam sec. Ce inaltime are?
-Pai, imi ajunge pana aici… am raspuns, aratandu-mi umarul.
-Inteleg… Uitati ce, o sa va dau un 90C, e posibil sa-i fie cam mare, dar clienta o sa poata veni sa-l schimbe fara nici o problema. Doar sa pastrati bonul cu grija, bine?
-Multumesc. Foarte bine, am spus eu cu aerul unuia care isi scoate copiii la padure in fiecare duminica si asta ca sa nu mai vorbim de tuica de rigoare.
-Si chilotii? Va dau modelul clasic sau tanga? Am si cu ata, dar nu cred ca e ce cautati dumneavoastra…
-Si ce te bagi tu, femeie?„, imi venea sa-i zic dar mi-am muscat limba.
Se vede ca n-o cunoaste pe celebra doamna dupa care tanjesc de ani de zile. Cea care lasa intotdeauna sa i se vada putintel din buric si care intra fara sa bata la usa in biroul altuia.
Dar cand mi-a aratat modeul, am cedat. Nu, nu era posibil sa pui asa ceva pe tine. Era aproape ca un instrument de tortura. Am luat tanga, care „…anul asta e un model brazilian. dar mai putin rascroit pe solduri, asa cum puteti vedea si singur. Sa vi-l impachetez pentru cadou?”
Bine, un tanga ce-o sa fie?

Of.
Am indesat pachetul roz intre doua dosare si harta Parisuluii, dupa carem-am intors in fata monitorului.
Ce mai pauza.
Cel putin cand o sa am copii, o sa gasim noi lucruri mai usor de ales. Sper sa nu iasa la fel de nehotarati ca mine. Si sper sa fie a-i femeii pe care-o vreau. Altfel… nici nu vor sti de povestea asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s