Arhivele lunare: Septembrie 2011

argh

Standard

Cacatul asta de calculator se inchide din cinci in cinci minute. Ma resemnez, imi deschid televizorul si-mi bag pula. Nu-l mai deschid pentru nimic. N-are rost. Se inchide exact cand am conversatii mai interesante pe mess sau cand deschid youtube’ul. E o conspiratie. Caca-m-as pe el. Pa Windows.

Prima mea intalnire perfecta [2]

Standard

B. s-a scuzat si s-a dus sa se curete la baie. A parut sa ia o groaza de timp si aveam viziuni despre mine incercand sa merg pe jos, singura inapoi spre casa in sandalutele mele elegante. Dar cand s-a intors, cu parul ud si unsuros dat pe spate ca o foca, zambea. Oamenii de la mese radeau si pufneau, dar in continuare nu parea sa-i pese catusi de putin de ei, ceea ce a facut mai usor sa nu-mi pese nici mie.
-Nu mai sunt multe lucruri care sa ma surprinda dar tu ma surprinzi de fiecare data.
-Ma duci pana acasa? Sau trebuie sa fac autostopul?
-Promiti sa nu mai arunci sau sa versi lururi pe mine?
-Nu pot sa promit asta.
M-a dus acasa. L-am pus sa astepte jos in timp ce m-am schimbat in blugi, tenesi si un foarte mare si larg tricou si apoi am mers sa ne plimbam. Ne-am oprit la un magazin sa luam doua beri la doza.
Am mers la vechiul meu loc de joaca din spatele fostei scoli si ne-am strecurat pana la groapa cu nisip care era plina de cauciucuri gigantice – unele rasturante pe-o parte, altele stand drepte infipte in inisip si atingand aproape trei metri inaltime. Ne-am catarat pe cel mai mare cauciuc si am stat acolo si-am baut bere. Cumva, am inceput sa vorbesc despre maica-mea si despre alte prostii de-ale mele. Nici nu mi-am dat seama cand am trecut deja la a 6-a tigara in ultimele 45 de minute.
Am inceput sa vorbesc si nu ma mai puteam opri, cuvintele se revarsau din mine… Si toate vorbele s-au amestecat cu lacrimi si nu ma mai opream.
Am stat pe cauciuc in noapte si am plans pana cand berea a inceput sa aiba gust sarat. Tremuram toata si el m-a luat in brate. In mijlocul plansului, am ras – un ras ca un sughit umed. M-a intrebat ce-i amuzant.
-Parfumul tau- Zahar Ars.
Eram atat de recunoscatoare pentru bratele sale din jurul corpului meu. M-am rezemat de el, incalzindu-ma de corpul sau. A emis acel sunet singuratic produs prin suflarea intr-o sticla. Tremurul din pieptul meu scadea usor in intensitate. Strangerea lui ferma ma calma.
-Saruta-ma, am spus.
-N-ar trebui, a spus, dar a inceput oricum, si daca mama nu m-ar fi sunat atunci pe pariu c-ar fi facut-o.
Probabil ca si mama are o supraputere pe care o dezvolta mamele si pe care o folosesc sa-si frustreze fiicele cand sunt seara cu baietii. Am incercat sa ajung din nou la partea cu sarutatul, dar B. deja se dadea jos de pe cauciuc.
La final m-a dus pana acasa. M-a luat in brate, mi-a zis ca totul va fi bine si m-a sarutat scurt si apasat. Am crezut ca o sa cad si eram constienta ca aveam pe fata un zambet idiot.
Apoi, in aceeasi noapte, in camera, adanc in inima mea, stiam ca eram in pericol de a ma indragosti.

Standard

Stii cum e cand ai o stare de cacat si habar n-ai de ce? Exact asa ma simt eu acum. M-am plictisit sa ma intrebe toata lumea ce am si eu sa spun „nimic”, iar ei sa-si imagineze la ce ma gandesc si la ce s-ar fi putut intamplat in trecutul meu apropiat. N-am distrus masina maica-mii; n-am ramas insarcinata; n-am fumat iarba; n-am ramas repetenta; nu i-am scos ochii pizdutei care ma tot  fute la melodie de cateva saptamani incoace. Nu! Sunt tot eu… cu o stare de cacat.
M-am dus in bucatarie si mi-am facut un gin tonic. Ce naspa e chestia asta. Prima inghititura mi-a adus un flashback de acum trei zile – cu mine vomitandu-mi [aproape] si stomacul la trei noaptea – drept pentru care am varsat restul paharului in chiuveta. Apoi, dintr-un impuls de moment, am luat toata sticla de Gordon si am varsat-o si pe ea in chiuveta, urmarind-o apoi cu detergent de vase pana cand chiuveta n-a mai mirosit decat a mere verzi.
Acum sunt gata sa jelesc in pat. Sa ma uit pe pereti. Si [poate] sa si dorm.

Prima mea intalnire perfecta [1]

Standard

Am ascultat Bittersweet Symphony de atatea ori la rand incat am impresia ca mintea mea e goala. De fapt plina cu viori. In rest… goala.

***

Am fost cu B. la prima noastra intalnire adevarata. A spus ca o sa ma duca la un restaurant mai elegant si primul meu gand a fost „foarte tare”. Abia apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa respir. Iar cand am ajuns acasa mi-am zis „futu-i” si am batut-o pe prietena mea cea mai buna la cap ore intregi pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac. Am petrecut un weekend intreg bantuind magazine peste magazine si cu promotii pana cand am gasit o rochie incredibila – o Zara de matase neagra cu un decolteu de zile mari. Efectiv mi-a crescut pulsul cand am extras-o din spatele unui regiment sumbru de rochii Gap. Sanii mei nu prea indeplineau sarcina de a umple decolteul asa cum ar fi trebuit sa fie umplut, dar aceea rochie imi dadea un aer foarte sic. E ok si asa, nu? Oricum… nu aveam cum sa ratez sansa de a cumpara o rochie de vreo trei milioane la pretul a vreo sase pachete de tigari.
Restauranul era superb, muzica foarte buna, partenerul nesuferit. Bifat – bifat – bifat. De fapt, problemele adevarate nu au aparut decat la desert [profiterol cu inghetata pentru el, crema de zahar ars pentru mine]. Am fost amuzanta si inteligenta si am avut totul sub control din momentul in care ne-am intalnit. Numai la desert, jucandu-ma cu crema de zahar, nervii mi-au cedat:

-Si… [la naiba, ar fi trebuit sa ma opresc!]… si… mmm… iti place rochia mea?
Stiam inca de la prima inghititura de crema de zahar ars ca ar fi trebuit sa-mi infig furculita in limba. El se uita la mine amuzat.
-E o rochie… draguta.
„Yey yey yey! Cred ca-l iubesc!”
A crutat o bucatica de ciocolata din farfurie.
-Nu-ti vine foarte bine, dar asta nu e vina rochiei.
„Oh nu! Cred ca m-am razgandit”
Cateodata intr-o lume plina de ipocriti, modul foarte direct al lui B. mi se parea un semn de forta admirabil. Aceasta nu era una din acele dati.
-Aha, adica acum esti critic de moda? Ai studiat toate editiile din Vogue la tine in camera, nu? am intrebat suficient de tare incat un cuplu de la masa vecina s-a intors catre noi. El a dat din umeri.
Ma pricep suficient cat sa stiu ca e preferabil sa-ti evidentiezi punctele tari mai degraba decat… vecinii nostri de masa privira cum B. indica cu lingura pieptul meu – pieptul meu care parea atat de plat si care incepea sa se inroseasca… adica, nu vrei sa atragi atentia asupra a ceva ce nu ai, nu?
O masa mai departe, o parasuta blonda voluptoasa arunca o privire spre partenerul ei si ii schiteaza un zambet spart.
-De exemplu, nu am un abdomen perfect, a continuat B. impasibil, asa ca n-o sa port niciodata un tricou d-ala de culturisti, care se termina deasupra buricului. Cum ar spune francezii, daca ai burta, trebuie sa indrepti atentia in alta parte.
Am incercat sa gasesc o replica inteligenta, dar n-am gasit, asa ca am luat farfuria cu crema de zahar ars si i-am turnat-o in cap. A emis un fel de tipat strangulat, ca un papagal strivit sub un cos plin de cumparaturi. Mi s-a parut amuzant. Speram sa-l faca din nou, dar doar a ramas pe scaun, paralizat, in timp ce crema i se scurgea pe fata. Un murmur de rasete nervoase se auzeau de la mesele dimprejur.
-Acum nu se uita nimeni la abdomenul tau. Dar se pare ca se uita la fata ta si nu inteleg de ce.
-Din ce in ce mai rau, a spus laconic, facandu-i un semn chelnerului. As dori si eu un prosop umed si nota, va rog.
Chelnerul a examinat crema de zahar ars ce inca i se scurgea din crestetul capului, apoi s-a intors catre mine, cu un ton impecabil.
-Sper ca desertul a fost pe placul dumneavoastra.
-A fost perfect, am spus.

***

Voi face si partea a doua. Si da, m-am inspirat putin pentru asta.

Acum trei seri

Standard

Ma miscam vag printre mirosul de mici, manele si bere ieftina. In mintea mea plutea lent gustul de Angelli Cherry si niste Gin cu apa tonica. Ma miscam ca un zombie. N-aveam directie. Stiam doar ca picioarele mele trebuie sa se miste: unul in fata celuilalt, corect, dand impresia unei directii bine stabilite. In mintea mea era ceata. Corpul meu voia in prostia aia care era in stare sa-mi futa stomacul si sa-mi umple corpul de vanatai.
Sec. Pustiul din stanga. Fata cu ex-parul de foc in dreapta. Inaltime. Tipat. „Lady Gaga – Michael Jackson”. „Uai se desprinde”. „Mortii ma-tii de labar”. Mi-e frica. „O sa cad”. Urlete. Intuneric. Luminite. Si gata. S-a oprit inainte ca eu sa-mi dau seama.
Si-apoi cu capul bubuindu-mi mi-am zis sa-mi aprind o tigara. M-am asezat si i-am privit de jos pe toti. Stiam ca ei stau pe loc. Eu vedeam ca se misca. Pe la jumatea tigarii mi-a venit rau, dar am terminat-o. Si-apoi teleghidata am ajuns acasa. Am niste amintiri sterse. Dar cred ca am adormit in bratele lui ca o galusca scofalcita imediat cum am ajuns. Plangandu-ma ca mi-e rau. Aproape fara viata. Si duhnind a bautura.

blahblahblah

Standard

Coincidenta e doar scuza lui Dumnezeu de a ramane anonim. Nu-mi plac DéjàVu-urile. Si nu cred in coincidente.

Sincer… mi-ar placea sa dezvolt o postare pornind de la ideea asta. Dar vreau cu orice pret sa fac cel putin 1000 de puncte la Snake EX2. Ne auzim maine… poate.

Idioata de la 6:00 am

Standard

Eu, o mare cretina, m-am trezit cu juma’ de ora inaintea maica-mii [6:00 am] ca sa-i fac cafeaua. Ma gandeam ca poate nu mai are timp s-o faca si isi ia una de la vreun automat.
M-am balbait vreun sfert de ora prin bucatarie cu zaharul, cafeaua si laptele. Am mai reincalzit-o la microunde ca sa fie perfecta pentru cand se va trezi si va ramane „surprinsa” de gestul meu.
Nu. Stop.
Mi-am luat-o peste bot cu stil si in viata mea n-o sa mai fac nimic pentru nimeni, in special pentru maica-mea. Dupa ce ca ma trezesc ca o mega idioata inaintea ei si incerc sa-i fac o cafea cat de cat decenta, ea ma freaca la icre cu: „Dar te-ai apucat de baut cafea?” Daca destinul a decis asta dinainte, atunci destinul e un cretin.
Mi-am luat teapa de fraiera ce sunt. Exact: eu o mega cretina.

8:00 a.m. –  si n-am mai reusit sa adorm. Ziua mi-a fost fututa de dimineata… din cauza mea. Nu mai bine stateam eu in pat pana la 11 visand unicorni si pasarele in loc sa ma simt ca o mega dobitoaca de la 6:30 am?

yawn

Standard

Mi-e asa lene. Mai scriu cand e frig afara, cand sunt mai multe frunze pe jos, cand o sa-mi inghete mainile si o sa-mi iau o cafea de la cel  mai apropiat automat si-o s-o beau la scara unde de obicei imi fumam tigara de dimineata. Pana atunci radeti la soare si nu mai intrati aici.

HAHAHAHAHAHAHAHA

nu. stop. mi-e lene sa mai continui postarea.

Baieti – Fete ???

Standard

Baietii n-au niciodata „seara baietilor”. Ei au doar „iesiri ca baietii”. Adica un timp de cateva ore cand se dau care de care mai virili, mai minunati, mai dotati, mai destepti, mai JMJMecheri. Comenteaza un meci. Beau o bere – doua -trei -patru – etc.etc.etc. – enspe mii [daca au bani, daca nu, se limiteaza la un pet]. Au concursuri de ragaituri si vorbesc despre gagicile altora fie ca sunt sau nu combinati. Trag 4 fumuri si se simt „high”. Incearca noul joc X aparut pe piata. Dupa trec la componente de calculator. Mult prea filozofi daca stau la un pahar de vin si intotdeauna ajung tarziu, dar nu a doua zi ca sa nu dea de banuit.

Fetele au „seara fetelor”. Si e singurul moment cand lumile lor se intersecteaza. Nu e vorba de concursuri de ragaituri sau alte competitii. Nu e momentul cand una incearca sa se dea desteapta pe-un subiect sau se imbata pana cade lata. Nu nu nu! In simplitatea ei, seara fetelor, e mult mai complexa de atat:  no man, no flirt, no apa plata, no drugs, no stupid smiles, no regrets, yes whiskey, yes cola, yes orice melodie buna, yes rasete isterice, yes barfe mici, yes pana la 6 dimineata.

Cine se distreaza mai tare?