Aberaţiile de miercuri

Standard

Sunt foarte calmă.
 [exceptând zilele când, fără un motiv anume, detest cam orice persoană ce-mi iese în cale]
 Mai rău decât să te enerveze un necunoscut, e să te enerveze un prieten. Vrăjeala cu: „Mie poţi să-mi zici tot ce te deranjează la mine în faţă, că nu mă supăr” e un mare căcat. La mijloc e vorba de timpul petrecut împreună, de sentimente, de relaţia care s-a stabilit. Dacă eşti de căcat pentru o zi, cum pula mea să dau cu piciorul la tot şi să-ţi zic: „Eşti de căcat azi!”  
 Da’ dacă eu am grijă să apelez la bunul simţ şi să nu-ţi fut una, direct sau indirect, unde te doare mai tare, tu nu te purta de parcă ai merita să fii după gratii şi să scapi săpunul. Când îţi păsa de cineva nu trebuie să laşi timpul să treacă, nu trebuie să-ţi bagi mâinile în cur,  să mergi mai departe şi să fluieri sperând că totul se va rezolva de la sine, pentru că nu-i aşa. Dacă ai greşit faţă de un prieten: MARŞ şi cere-ţi scuze, pentru că nu-i greu. Problema e că îi rănim pe cei care ne iubesc, îi iubim pe cei care ne rănesc şi niciodată nu privim şi în spatele paravanului. Adevărul e că avem impresia cu toţii că mereu există ceva mai bun pentru noi şi suntem în stare să lăsăm totul la o parte. Până când îţi dai seama că te-ai ales de fapt cu pula… şi cu pula ai să rămâi dacă eşti prost.

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s