Toată ziua vorbeşti la telefon

Standard

 Maică-mea are o problemă.
 Fix când mă găseşte vorbind la telefon se bagă în seamă. Şi nu că ar avea ceva important de spus, scuipă jenibilităţi specifice ei: „Uite ce-i în camera ta / Închide geamul / Aprinde becul / Strânge cărţile de pe birou” etc.etc.etc.  
 Ţi se pare că pot să fiu atentă în două părţi?
 Şi măcar de asta ar fi tot…
 Da’ se trezeşte coaie zicându-mi: „Da’ cât vorbeşti la telefon?” sau „Toată ziua vorbeşti la telefon”… penibil.
 O ORĂ… atâta vreau să te faci că nu mă cunoşti. O oră, două, trei sau cât naiba am telefonul în mână.
 Şi maică-mea nu e singurul exemplar care face aşa. Tata se pune în pragul ușii și se holbează la mine.
 Lăsaţi-mă în morţii voştrii în pace când vorbesc la telefon. Eu am piticii mei pe creier… tu dacă îi ai pe ai tăi du-te şi combină-i. Lasă-mă pe mine… Lasă-mă!

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Exact aşa face şi mică-mea. Da’ exact la fel. Cred că e o boală a mamelor. E îngrozitor de ruşinos, te face să te simţi penibil. Numai răzbunarea ar avea o oarecare barieră împotirva umilinței maternale. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s