Fără expresie

Standard

Nu-mi plac persoanele fără expresie pe chip.
Când sunt fericiţi le sclipesc puţin ochii şi li se ridică puţin  colţurile gurii. Nimic mai mult. Când sunt supăraţi, enervaţi, frustraţi chiar nu-ţi dai seama. Mi se pare că e un fel de handicap. Plictisitor.
Eu sunt o persoană foarte uşor de citit după expresia feţei. E plăcut să ai sute de poze cu tine arătând altfel. Când o să fii ceva mai înzestrat la mansardă o să-ţi dai seama cât de idiot erai zâmbind la fiecare bliț, dar cât de capabil să faci feţe feţe.
Îmi place să cred că toţi ăştia fără expresie au „o atitudine plată”.
Ăştia sunt exact ca ăia care nu fac glume niciodată. Râd la glume, dar nu-i auzi niciodată ieşind din tiparul omului comun şi plictisit. Probabil m-aş îngrozi să am aceeaşi faţă toată ziua. Doi ochi, un nas, o gură, pomeţi, obraji, bărbie, frunte, sprâncene. Prea puţin pentru a stabili contrastul între banal şi „de păstrat”.
S-a rupt banda?
Faţa ta e la fel şi când râzi, şi când plângi, şi când eşti plictisit, şi când eşti murat, şi când te caci, şi când ai hemoroizi, şi când faci labă, şi când te cerţi cu mă-ta. Sau poate că n-ai față și ce porți tu e doar o mască plictisitoare. Asta spune multe. 

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s