Arhivele lunare: Mai 2011

Gânduri [38]

Standard

 Când eram mică detestam să mi se spună: „Hai zi o poezie că îţi dau o ciocolată”
 Primeam ciocolată şi pentru simplul fapt că aveam ochi mari şi frumoşi, buze roşii de la natură şi o inocenţă aparte. De ce trebuia să-mi bat gura pentru o poezie de nu ştiu câte strofe?  
 

„Hai cântă un cântecel, hai spune o poezie…”
 

Da’ ce eşti tu frate? Moş Crăciun?
 Eşti un căcat care profită de energia şi răbdarea mea de copil.
 În schimb am un scenariu genial în minte:
 Profu de mate- zi-mi o poezie că-ţi pun un 7 să-ţi iasă şi ţie media.
 Imediat l-aş da în gât pe căţeluşul cu părul creţ.

Ziua 47

Standard

 Încearcă să scrii un mic scenariu în care să fii şi tu protagonistă. Iată cum începe: mergi pe o stradă oarecare, te simţi şi arăţi grozav. Apoi coteşti. Urmează un cadru cu un cuplu care se îndreaptă spre tine. Par a fi foarte îndrăgostiţi. Urmează un prim-plan al fetei. Este înaltă, blondă şi foarte slabă. Arată ca un fotomodel. Îţi dai seama că e fostul tău prieten cu noua lui iubită. Şi nu există cale de a-i evita. Bine, acum e rândul tău. Cum va fi de aici încolo? Ţine minte ce ai vrea să se întâmple în acest scenariu, pentru că mai devreme sau mai târziu chiar aşa se va întâmpla. Dar tu vei fi pregătită şi vei reuşi să depăşeşti momentul. Cine mai poate spune acum că lecţiile de actorie nu sunt folositoare?

Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte

Standard

 Eu sunt genul de persoană care merge pe ideea: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
 Dacă mi-ai făcut o fază naşpa aştept prilejul că să-ţi întorc cu aceeaşi monedă.  
 Asta nu se cheamă „răzbunare„, aşa cum mulţi din voi s-ar gândi, se cheamă „reîmpărţirea şi remâncarea căcatului„. Iar eu când îţi dau să mănânci căcat cu linguriţa, nu poţi să mă refuzi. N-ai cum. Şi nici n-o să-ţi dai seama când o să-ţi aşez căcatul pe farfurie, tu savurându-l tot, tot, tot,  puţin câte puţin…. şi asta doar pentru că tu ai încercat o dată să faci la fel. Eu nu întorc şi obrazul celălalt. Asta era treaba lui Iisus… Eu nu mă sacrific pentru oameni de nimic. Las de la mine doar pentru oamenii care contează şi care nu duc lipsă de bun simţ.

 Nu-mi plac lucrurile care rămân nerezolvate. Atunci când nu clarific o problemă mă simt de parcă n-ar mai exista gravitaţie. Îmi zboară gândurile… şi-i naşpa. Foarte naşpa.
Sunt conştientă când mă port cu curu’. O fac pentru că se merită, pentru că vă purtaţi la fel cu mine, pentru că sunteţi penibili. Nu-mi plac gesturile… înainte să mă judeci pe mine că-ţi arăt indirect degetul din mijloc, analizează-te. Lasă sictirul, lasă figurile, lasă mofturile. Mă scot din minţi capriciile fără sens. Morţii tăi, ia-ţi o pulă şi suge-o cu patos. Rezolvă-te! Pe mine lasă-mă să trăiesc, în pace şi linişte.
 Lumea mea e alcătuită dintr-o pajişte verde plină cu trifoi. Pe cer am doar nori mari, albi şi pufoşi. Linişte, e multă linişte. Şi pace, e multă pace. Asta până când vii tu, alergând în curu’ gol după unicornii mei mov. Şi s-a zis cu echilibrul dintre raţiune şi spirit. Da’ asta nu înseamnă că n-o să vin şi eu în lumea ta, făcându-ţi găuri adânci în creier cu bormaşina.

Gânduri [37]

Standard

 De ce ai impresia că dacă scapi [de exemplu] un covrig pe jos și după, dacă îl sufli, e numa’ bun de mâncat? În caz că microbii dispar dintr-o dată nu e din cauză că ai un suflu puternic. Poate-ți pute gura. Și-atunci au murit cu toții. Și covrigul a expirat și el.

Azi am fost pipăită

Standard

… la propriu.
 Am intrat în Kaufland doar pentru nişte pâinici şi pentru că aveam geanta ceva mai încăpătoare li s-a sculat ălora de la securitate să mă ia la întrebări. Probabil orgasmul a fost garantat când au văzut că de fapt n-am nimic în geantă. Nimic… doar două broşuri despre pornografie [care apropo, se împart cu prea mult tupeu prin liceu], un portofel, nişte ţigări, un cârlig [!?!] şi un şerveţel folosit.
 Cât despre femeia pe care au adus-o cu ei ca să mă controleze, să vadă dacă n-am ascuns ceva la chiloţi, ce pot să spun!?! Ori e o lesbi get-beget, ori îi place să pipăie ţâţe şi buci.

În cazul acesta ne pare rău pentru deranj. A fost doar un control de rutină”

Mă cac pe controlul tău de rutină, fraiere. Și nu mai zâmbi la mine cu dinții ăia portocalii. Nu mă intimidezi și nu-mi provoci nici măcar milă.

Arăt eu ca o hoaţă!?!

Hoaţă de pâinici!

Declaraţia de dragoste

Standard

din ora de fizică…

„Mie chiar îmi pare rău că ai luat trei la mate, la broscoiul ăla belgos. Da’ poate dacă îţi dau eu un pup îţi trece. Trece? A funcţionat? Hmm…? Ce zici?  
 Ştiu că dacă o să zic „acel nume” o să zâmbeşti iar. De fiecare dată când nu schiţezi nici un zâmbet, mă întreb dacă eşti bolnavă. Dar nu eşti bolnavă… tu ştii ce-a vorbit el „cu poke”.  
 Îmi eşti aşa dragă, fetiţă, cu bolfuţele alea ale tale… Aş vrea să fii sora mea. Îţi dai seamă câte lucruri am face? Să ne trezim dimineaţa şi să mergem în balcon la o cafea şi la o ţigară. Ştiu cât îţi place să fumezi în balconurile oamenilor. Poate că în vacanţa de vară acest vis se va împlini, o săptămâna sau două să dormi la mine.  
 Ce-mi place când îmi spui: „Eşti a mea!” Îţi mănânc bolfuţele alea.

Te iubesc mult

 cu mulţi de „m”, „u”, „l”, „t”.”
Asta e de la soră-mea cu ochi verzi. Uneori îmi vine s-o bat, dar o iubesc şi o pup pe frunte. Bleaga!