Aberaţii la minut

Standard

Să fie astenia de primăvară?
Să fie amigdalita?
Să fie durerea de cap?
Să fie de vină somnul de doar două ore?
Să fie ce simt?
Nu sunt obişnuită să o ard prea mult la sentiment pe blog. De fapt… nu sunt obişnuită în nici o circumstanţă. În mod normal situaţiile ar fi de inşpe mii de ori mai uşoare dacă oamenii ar spune ce simt de fiecare dată când ceva nu e ok. Nu-mi place să recunosc atunci când inima mea se face bucăţi sau când sunt dezamăgită de mine, de ceilalţi, de situaţii, de lucruri etc.etc.etc. Vrei să ţip în gura mare că mă doare? Că-s în stare să mă dau cu capul de pereţi? Că simt totul de parcă ar fi o văpaie ce arde încontinuu? Că e nasol? Că e atât de greu de suportat încât am început să joc diverse jocuri [ceva ciudat la mine!]  ca să uit, ca să mă iau cu altceva? Că în două zile am mâncat mai mult decât am mâncat acum 2 săptămâni când totul era ok? Că piticul de pe creier bate cu piciorul din ce în ce mai tare pentru că şi pe el îl irită situaţia? Că prefer să-mi spun că nu-mi pasă, că-mi bag pula, că vreau să uit decât să mă mai zbAt pentru ceva, ce oricum a devenit un nimic? NU!

Cineva mi-a zis recent că atunci când e supărată se gândeşte la mine. Par atât de fericită şi plină de viaţă mai tot timpul. Îi este foarte uşor să preia din energia şi fericirea mea doar gândindu-se la mine. E bine, zic. Ajut oamenii în mod indirect şi nici nu-mi dau seama. Eu îi ajut pe ei, cine mă ajută pe mine?
E enervant când întrebi pe cineva: „Ce-ai păţit?” şi imediat după primeşti un răspuns sec, „Nimic.” E evident că se întâmplă ceva cu persoana respectivă atâta timp cât faţa exprimă asta. „Eşti supărat/ ă?” „Nu!” –  şi cireaşă de pe tort vine când tragi şi un zâmbet forţat, fals. E enervant să încerci să te implici şi să ţi se dea cu flit. Abia când eşti în situaţia persoanei respective îţi dai seama ce stare de căcat poţi să ai şi cât de jalnic poţi să-ţi plângi de milă. Când te simţi rău, ca ultimul om, ca-n ultimul hal, nu-ţi place să discuţi despre chestiile care te apasă, cel puţin pe moment. Aşa sunt eu, de fapt. Nu-mi place să bat la cap pe cineva cu problemele mele. Pentru că ajung să fie discuţii fără sens pline de un amalgam de cuvinte băgate la vrăjeală: „Serios? Lasă că o să fie bine! O să vezi tu! EU o să-ţi fiu alături!!” Mâzgă… şi alte din astea. După care urmează o replică epică tot din partea celui care „vrea să te ajute”: „Auzi, da ai vreo ţigară?” „Auzi, da ai 1 leu?” „Auzi, da ai…”
Dacă aţi citit asta până la capăt probabil aţi înţeles deja că mă simt de căcat.
Nu prea am inspiraţie.
Mă doare gâtul.
Mă doare capu’.
Mi-e rău.
Mi-e somn.
Gata. Pa.

Anunțuri

Un răspuns »

  1. eu am o groaza de probleme si o viata mai de cacat decat a altora… Dar m-ai vazut pe mine suparat? Lipsesc 10 minute, fumez o tigara, ma adun, si ma intorc cu zambetul pe buze…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s