Un fel de muzica

Standard

O să vorbesc puţin de muzica din cluburi, muzica house.
Nu o detest. Da’ nici nu-mi place. Doua, trei melodii parca suna bine. Restu’ e de umplutura. Sunt unii care parca traiesc pentru muzica asta. Astia sunt ca flegmele de pe trotuar, sar in evidenta.  Poarta pantaloni extrem de mulaţi [deci nu pană! MULAŢI!], cu tricou [în special] ROZ pe care trebuie să scrie NEAPĂRAT ceva si ma cac pe capu’ lor pentru ca niciodata n-apuc sa citesc ce scrie pe tricou, ochelari de soare colorati si din plastic sub diverse forme care îi completează ţinuta de gay şi fie o pereche uriaşă de căşti, fie un bling bling.
Detest mixurile. Una-i când eşti în club şi se nimeresc [de fapt nu se nimeresc, acolo se dau doar mixuri!] şi una-i când eşti acasă şi le asculţi de bună voie. Mi se pare aiurea să duci o notă sau un fragment la infinit, în care să se audă basul încât să îţi bubuie toate organele vitale şi să consideri că a ieşit o melodie. Nu inteleg cum poate sa va placa voua. Pana si dubstep’ul suna mai bine.

Mai sunt melodii house „triste”. Coaie… eu când aud. Deci versuri de boceală şi în spate se aude „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ„. O melodie, ca să fie tristă, trebuie să fie tristă şi atât! Fără nici un tuţ, fără nimic care să te facă să tresari, doar să plângi şi gata! Eşti în club, sau chiar acasă, dai din picioare stânga-dreapta în timp ce te apucă plânsul. Naşpa. Prostesc.

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s