Arhivele lunare: Martie 2011

Argumentare

Standard

Mi s-a dat drept temă la română să scriu o argumentare cu titlul „Cuget, deci exist„.
M-am inspirat foarte puţin de pe net, înlocuind diverse idei cu altele.
Hai că încep…

Cuget, deci exist

Sunt de acord cu expresia de mai sus, rostită de celebrul filosof René Decartes.
În primul rând, ceea ce îi diferenţiază pe oameni de celelalte fiinţe este faptul că pot gândi şi că pot să-şi stăpânească unele instincte, creierul uman fiind centrul de pornire a tuturor reflexelor umane
Din această expresie înţelegem că filosoful nu admite existenţa unui adevăr decât dacă acesta este recunoscut de raţiune ca fiind evident.
În al doilea rând, probabil fiecare dintre noi, măcar o dată în viaţă, s-a confruntat cu cel puţin o problemă serioasă. Am putea oare să ne trăim viaţa în toată frumuseţea ei fără a încerca să găsim rezolvări cât mai potrivite la problemele noastre? Răspunsul cu siguranţă este NU, căci a trăi viaţa fără un ţel înalt înseamnă a trăi viaţa într-un mod inutil, ceea ce implicit înseamnă o moarte anticipată. Toate rezolvările problemelor noastre pornesc din creier, astfel omul fiind considerat drept cea mai raţională fiinţă.
În concluzie afirm încă o dată că sunt de acord cu expresia folosită de filosoful René Decartes.

Un fel de muzica

Standard

O să vorbesc puţin de muzica din cluburi, muzica house.
Nu o detest. Da’ nici nu-mi place. Doua, trei melodii parca suna bine. Restu’ e de umplutura. Sunt unii care parca traiesc pentru muzica asta. Astia sunt ca flegmele de pe trotuar, sar in evidenta.  Poarta pantaloni extrem de mulaţi [deci nu pană! MULAŢI!], cu tricou [în special] ROZ pe care trebuie să scrie NEAPĂRAT ceva si ma cac pe capu’ lor pentru ca niciodata n-apuc sa citesc ce scrie pe tricou, ochelari de soare colorati si din plastic sub diverse forme care îi completează ţinuta de gay şi fie o pereche uriaşă de căşti, fie un bling bling.
Detest mixurile. Una-i când eşti în club şi se nimeresc [de fapt nu se nimeresc, acolo se dau doar mixuri!] şi una-i când eşti acasă şi le asculţi de bună voie. Mi se pare aiurea să duci o notă sau un fragment la infinit, în care să se audă basul încât să îţi bubuie toate organele vitale şi să consideri că a ieşit o melodie. Nu inteleg cum poate sa va placa voua. Pana si dubstep’ul suna mai bine.

Mai sunt melodii house „triste”. Coaie… eu când aud. Deci versuri de boceală şi în spate se aude „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ”, „tuţ„. O melodie, ca să fie tristă, trebuie să fie tristă şi atât! Fără nici un tuţ, fără nimic care să te facă să tresari, doar să plângi şi gata! Eşti în club, sau chiar acasă, dai din picioare stânga-dreapta în timp ce te apucă plânsul. Naşpa. Prostesc.

Telenovela Y!M [3]

Standard

surprise [:O]-Să fie oare cel mai prostuţ emoticon? Are o feţişoară bleagă şi ochi de chinez şi categoric lumea îl foloseşte atunci când trebuie. De fapt… mai sunt şi persoane care încearcă să fie sarcastice virtual şi folosesc emoticonul ăsta, gen: „Nu se poate Emoticonuri, să fii atât de prost?”. Vezi? Nu merge!

angry [x(]-Pe cât de nervos e ăsta, pe atât de mult mă enervează pe mine. Mai ales când ştiu că nervii unora cu care vorbesc sunt chiar pe bune şi se exprimă prin asta. E aiurea! Cum dracu’ devine el roşu, cu ochi galbeni şi pe deasupra îi mai iese şi fum cu cerculeţe la final din urechi. Hai dă-o dracu’! E prea de tot. Mda… şi pe ăsta îl foloseşte lumea cum trebuie în majoritatea timpului, însă pe mine mă stresează. De ce s-a făcut un emoticon prin care să-ţi exprimi nervii? Chiar nu-i văd rostul.

smug [:>]-Căcăciosul ăsta îmi era simpatic la început, chiar mă amuza. De câţiva ani încoace mă irită îngrozitor. Lumea niciodată nu-l foloseşte când trebuie. Gen: „Coaie, mi-am luat o rochie aşa drăguţă, zic eu, abia aştept să o port” şi cealaltă persoană: „Klum3@ Emoticonuri” sau doar „Emoticonuri„. Care e rostul acestui emoticon şi ce legătură are cu ce-am zis eu? Ăsta e doar unul din sutele, milioanele, zilioanele şi miliardele de cazuri. Nu-i văd logica. Una-i când zici: „Ce gagică bună am combinat aseară :Emoticonuri” şi alt căcat e când zici „Mie îmi place movul” şi cealaltă persoană: „Emoticonuri„. Mă repet: fără sens!

cool [b-)]-Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar pentru mine e un emoticon ok.
Am avut cazuri în care mi s-a părut penibil. De exemplu: să zicem că vorbeşti de ceva timp pe y!m cu tip care crede despre sine că este ZEU, deşi tu ştii prea bine că e un fraier. Atunci cum ţi se mai pare „Emoticonuri” când e folosit de un cretin dezaxat?
*Ca notă… pentru mine orice emoticon este influenţat de persoana cu care vorbesc. Dacă e o persoană drăguţă, atunci totul va fi ok. În schimb, dacă mi-e scârbă de persoana respectivă până şi literele pe care le trimite vor fi nasoale.

worried [:-s]-Nu-mi aduc aminte să mă fi enervat vreodată ăsta. Cu ochii ăia mititei şi guriţa aia ca o spagheată mi-e simpatic. Cum ar putea aşa ceva să te enerveze? Nu vezi că-i căcat tot la cur?

whew [#:-s]-Pe ăsta îl folosesc atât de des încât dacă am nevoie de el mă uit vrei 20 de secunde până îl găsesc [adică nu prea îl folosesc, pentru cei care nu înţeleg ce-i aia SARCASM!]. Îmi place mult că face guriţa aia de „Nu ştiu!” dar mă enervează muianul lui. Mna… n-am nimic nici cu ăsta.

Telenovela Y!M [2]

Standard

confused [:-/]- Am o atitudine „plată” faţă de ăsta. Nu ştie nimic niciodată emoticonul. Nu cred că l-am mai folosit în ultimul timp. De fapt cred că l-am folosit ultima dată acum… 8 luni?

lovestruck [:x]- Două puncte ics
Şi la ăsta, ca la batting eyelashes, regula e valabilă: depinde cine mi-l trimite. Poate fi pe cât de drăguţ pe atât de enervant, sau chiar scârbos, în funcţie de persoana care îl foloseşte. Una e când vorbiţi despre ceva ce adoraţi în comun, şi una e când vine orice lăbar după ce abia v-aţi combinat şi-ţi trânteşte un: „tbx tbx tbx tbx tbx tbx EmoticonuriEmoticonuriEmoticonuriEmoticonuri„.

blushing [:”>]-În sfârşit am ajuns la emoticonul pe care lumea îl foloseşte exact aşa cum trebuie! E destul de simpatic, zic. De la o feţişoară aproape normală şi cu un smoc de floci în vârful capului, ajunge să aibă obrajii roşii şi devine chel, plus că îi apare un rid pe frunticică. Mmmmda… alt emoticon simpatic.

tongue [:P]– Alt emoticon care mă enervează. Vă prezint o situaţie: Vorbeşti cu una pe Y!M şi înainte de asta eşti pe facebook’ul ei. Coaie, are un muian de zici că sparge borcane. Nu-i nimic, o minţi: „Bună. Ce frumoasă ai fost când ai mers la… majoratul lui X [să zicem!]„. Muista îţi trânteşte un: „Ms Emoticonuri„. Uă căcato, eu îmi băteam pula de tine şi tu îmi arăţi limbuţa.  N-am nevoie de limbuţă, folosesc hârtie igienică .
Altă fază cu limbuţa… Am o colegă de clasă care e dependentă de emoticonul ăsta. Orice mass, orice conversaţie, orice poză, orice discuţie începe, conţine şi se termină cu „Emoticonuri„. Mai are şi poze cu „limbuţa” în aşa mod în care ai impresia că… ea chiar caută. Ce caută? Doar ea ştie. Dar pe bune: e penibil!!! Şi dacă va citi asta cândva vreau să ştie că n-am nimic personal cu ea şi ce am scris mai sus nu e din răutate, dar e imaginea pe care o oferă celorlalţi cu „limbutzzzaaa salbathica/ jucăuşă”, că parcă aşa îşi spunea pe Hi5.

kiss [:*]- A observat careva ce făţucă prostuţă are atunci când i se retrage pup’ul? E un drăguţ.

broken heart [=((]– Parcă mi se rupe şi mie inima când îl văd pe ăsta aşa de îndurerat.