Arhive zilnice: Iunie 27, 2010

Jurnalul lui Rebecca [E2]

Standard

17 septembrie,

Draga jurnalule,

Ieri pur si simplu a fost o zi incarcata.Profesorii sunt cat se poate de normali,cel putin cei cu care am avut ore ieri.Singurul lucru bun de pana acum e ca biologia o fac tot cu profa din generala.Inca nu avem manuale,o sa le primim maine dupa spusele directoarei.Ieri am facut cunostinta cu cei din clasa.Mi se par de treaba pana acum.Surprinzator,nici un cocalar infect in clasa asta.Ieri,tipul acela ciudat a lipsit si in loc de 24 am fost prezenti doar 23.

Apropo de prezenta.Daniela m-a invitat la o petrecere.Ziua unui verisor de-al ei in club NEXT,sau ceva de genul asta.Nu vrea sa se duca singura pentru ca tipul implineste 17 ani si ea nu prea cunoaste pe nimeni,nu vrea sa stea intr-un colt, plictisita, sa `tina borcanul` asa cum se zice.Oricum,o sa ma duc pentru ca merit ceva distractie.In ultimul timp pana si mama a observat ca ma port ciudat,ca stau numai in casa,ca ma plictisesc.Gata,plec la scoala.

––––––––––––––––––––––––––––––––

Afara ploua.Rebecca pleaca grabita spre liceu.Afara parca e o simfonie,tot ce se aude sunt pasii ei timizi in stropii de ploaie,picaturile care coboara ca o perdea spre pamant si respiratia greoaie care sta sa se opreasca de emotii.Emotii?Nici ea nu stie de ce.Intra in liceu si are un sentiment straniu in interiorul ei desi nu stie de ce.Urca scarile si intra in clasa.Se pare ca a ajuns prea devreme caci nu e nimeni.La o privire mai amanuntita,isi da seama ca nu e singura.In ultima banca e colegul ei,cel ciudat.Rebecca incremeneste.Tipul o fixeaza cu privirea.

Rebecca: …buna..

Rebecca: cred ca…o sa-mi las ghiozdanul si o sa..ies…am nevoie de putin aer.Nu vreau sa…

Victor: Buna,numele meu e Victor.

Pana acum nu ii mai vazuse fata atat de luminata.Avea niste ochi superbi si parul lui ravasit ii contura fizicul in concordanta cu personalitatea.

R: Rebecca,incantata…cred…

Rebecca isi lasa ghiozdanul in banca si se indreapta spre usa,vrea sa plece…Cand:

V: Si,ce-am pierdut ieri?

R: A,pai stii..profesorul de logica pare putin ticnit la prima vedere dar de fapt…

V: Aha,eu trebuie sa plec.

si isi ia ghiozdanul din banca.

R:Trebuie sa pleci?Avem scoala!Ieri nu ai venit deloc,si azi chiulesti?

Victor se uita la ea cu aceeasi privire ca in prima zi.Rebecca tace.

V: N-am nevoie sa invat sa gandesc.Nu te cunosc,nu ma cunosti.Stai departe!

Victor iese pe usa si Rebecca se aseaza in banca ei.Dupa ce usa se tranteste:

R: A,da?Te crezi tare nu?Deapt esti un nimeni,esti un nimic!


––––––––––––––––––––––––––––––––

17 septembrie,

Draga jurnalule,

Ziua a inceput tare prost la scoala.Am facut cunostinta cu tipul acela ciudat,desi as fi fost mai inspirata daca nu faceam.Il cheama Victor.Se paorta tare aiurea.Cand e dragut si sociabil;cand e agresiv si respingator.Privirea lui ma impietreste.E…e…o prostie.Nu-i nimic de capul lui.Azi a chiulit  chiar cand eu eram in clasa.Nu inteleg de ce ii place sa creeze atata panica in jurul sau.Oare se crede important,ca nu e!Pacat de el…nu arata ca un ticnic,dar se poarta ca unul.Dumnezeule…unii oameni…

Mai sunt 2 ore pana la party.Suna telefonul,cred ca e Daniela.

Anunțuri

Jurnalul lui Rebecca [E1]

Standard

15 septembrie

Draga jurnalule,

Azi e prima zi de scoala liceu.Nu mai pot pur si simplu sa ies,cica trebuie sa invat.Sunt constienta de asta asa cum sunt mereu in fiecare inceput de an,dupa care Adio invatat.Gata s-a dus vacanta,gata s-a dus scoala generala,gata s-a dus tot.Chiar nu ma pot obisnui si nu cred ca o sa ma pot obisnui cu o noua cladire in care sa invat,o noua clasa,noi colegi si alti profesori.Ii vreau pe ai mei,pe care i-am avut.Imi vreau scoala inapoi,mi-e dor de ea.Niciodata n-am crezut ca voi spune asta.In fine,am improvizat o uniforma sa par si eu a eleva in prima zi macar.Afara e cald,foarte cald nici nu zici ca-i septembrie.Cred ca inainte sa merg la liceu o sa trec pe la scoala sa vad ce mai e pe acolo,sa ascult poate putin din aberatiile directorului si cam atat…La naiba cred ca o sa intarzii.Pa jurnalule,te tin la curent cu tot ce se intampla.

––––––––––––––––––––––––––––––––

Rebecca ajunge in curtea scolii.Se opreste o clipa caci mii de sentimente o inconjoara.Ii este greu sa se desparta de generala.Scoala ii aduce aminte de 8 ani minunati din viata ei.Stie ca a gresit cu multe si mereu a fost iertata.Ar vrea sa dea timpul inapoi sa schimbe ceva,dar asta nu se mai poate face.

Inainteaza…zeci de copii mici si mari asteapta cuvantarea directorului.Cei de la clasa 1 de mana cu parintii sunt speriati si emotionati.Isi aduce aminte de ea in clasa 1 cand nu stia ce se va intampla in continuare si se uita in ochii mamei ei care o incuraja sa mearga mai departe.

Privirea i se indreapta catre Madison de la a 8-a.Da,acum e a 8-a.Dupa cearta lor de acum 3 ani nici macar nu-si mai vorbesc, doar isi arunca fulgere din priviri si Madison o evita de fiecare data.Asta e unul din motivele pentru care Rebecca se bucura ca a plecat de la scoala,ca a terminat in sfarsit.

Intr-un final decide ca e momentul sa plece.Nu mai putea sta la scoala.Nu mai putea regreta dupa anii cand statea in „inchisoarea vietii”,caci asa o numea ea inainte.A decis sa mearga la liceu caci mai mult era curioasa de cum va fi acolo,de ce se va intampla.

Ajunge la liceu si dupa multa vorba in sfarsit intra si in clasa in care va sta 4 ani de zile.Se aseaza in a 4-a banca pe randul din mijloc,caci asa era obisnuita si credea ca asa se va simti bine.Dupa putin timp intra si diriginta lor in clasa.Rebecca incearca sa-si analizeze colegii.

–––––––––––––––––––––––––––––––

15 septembrie,seara

Draga jurnalule,

Iata-ma si la liceu,cu o multime de colegi noi si o diriginta sarita de pe fix.La naiba,in clasa mea sunt vreo 10 pitipoance,3 tocilare,alte 2 fete care par a fi normale,eu si inca 8 baieti.Ce-i ciudat e ca toate bancile sunt noi cu exceptia unei banci din spatele clasei in care s-a asezat un tip foarte ciudat.L-am vazut,stiu…Nu e ca si cum l-as fi pandit,dar ascunde ceva…ori un secret ori…oricum e foarte ciudat.Cand m-am dus sa arunc ceva la gunoi am trecut pe langa el si m-a fixat cu privirea.Se uita la mine asa cum nimeni n-a mai facut-o niciodata,m-a speriat.Avea niste ochi rosii si tremura.Pe langa asta,tot timpul a stat cu capul in pamant si cu o privire pierduta,cat diriginta a vorbit.Nu ma puteam abtine sa nu ma uit la el.Acea senzatie care ma bloca pe moment,care imi facea inima sa bubuie si ratiunea sa nu mai fie la locul ei…ciudat.Cand a sunat soneria,si trebuia sa plecam s-a grabit spre iesire fara sa zica nici macar „Buna ziua”.Mi-a aruncat o privire violenta si m-am pierdut in caietele mele.

Ok,desi clasa asta si copii din ea mi se par ciudati,o sa incerc sa ma conformez noilor reguli si sa nu ma bag in belele,nu din prima zi,nu din prima saptamana,nu din prima luna,nu din primul an.

Pe maine.