Poveste de Valentine’s Day

Standard

“A fost odată ca niciodată…” Yeah, right, de parcă profa ar putea fi impresionată de asemenea palavre.
Rebecca îşi caută vreo 30-40 de minute mobilul. Sub pat, în pat, pe birou, sub birou, în geantă, anyway, poate fi oriunde.
“Alo? Da, eu sunt, Ana.”
“Ce faci, nu ieşi în oraş astă-seară?”
“Eu? De Valentine’s? Cu ce ocazie? Ai uitat că sunt singură?”
“Asta nu înseamnă că…”
“Ana, ştii ce? N-am chef de discursuri de genul ăsta, care oricum nu mă fac să mă simt mai bine. Eu vreau să vorbesc despre eseul profei de română. Ce-o fi apucat-o cu subiectul ăsta de Ziua Îndrăgostiţilor? Cea mai stupidă chestie pe care am auzit-o vreodată!”
Rebecca stă de jumătate de oră în faţa paginii albe. E Valentine’s Day, dar ea n-are nimic de spus despre asta, după cum s-a săturat până peste cap de străzile pline de inimioare, de chicotelile din pauză ale colegelor care împachetează şi despachetează idei şi cadouri pe această temă, de acum o săptămână şi jumătate. Rebecca n-are prieten, dar nici nu vrea să facă mare tam-tam pe chestia asta. Şi nici de o ieşire ca între fete în seara asta nu vrea să audă. De aceea preferă să stea acasă şi să facă ceva ce probabil niciuna dintre colegele ei nu face: să-şi facă tema la română, un eseu despre iubire şi Valentine’s Day. Deja e prea mult! Rebecca îşi ia paltonul mov din cuier [eşarfa este desigur obligatorie], iPodul e la locul lui în buzunar. Trage aer adânc în piept şi iese din casă. E 7.30 seara şi pe stradă sunt numai cupluri. Fetele au trandafiri, iar băieţii se opresc la fiecare colt de stradă şi le săruta luuuuuuuung, ca-n filme.
“Ce oribil”, gândeşte Rebecca, “tot schimbul ăsta de salivă… Chiar nu-mi lipseşte chestia asta.”
Acum o să fac un lucru nu tocmai frumos. O s-o dau de gol pe Rebecca, care nu are o experienţă atât de vastă într-ale sărutului cum vrea ea să se creadă şi cum se laudă în faţa prietenelor ei. De fapt nu a avut decât o singură experienţă de genul ăsta: s-a sărutat cu Victor [pe care-l plăcea foarte mult, for the record] odată la o petrecere, numai că n-a fost o experienţă atât de frumoasă cum ea se aştepta. Când s-a aprins lumina, Victor a spus ceva de genul ăsta: “Ups, credeam că eşti Cosmina.”
Prin urmare, acum, de Valentine’s, Rebecca merge cam îmbufnată pe stradă, singură.
Tocmai ajunge la colţul unui bloc, când ceva o izbeşte violent în zona genunchilor. Rebecca sare în sus, neputându-şi stăpâni un ţipăt. Ok, despre ce e vorba? Un monstru, un extraterestru sau spiritul Sfântului Valentin care a apărut din neant ca s-o pedepsească pentru că nu dă doi bani pe tot arsenalul de inimioare şi jucării de pluş?
După câteva secunde de perplexitate, Rebecca îşi ia inima în dinţi şi se uită mai bine. De după colţul blocului o privesc ochii negrii ai agresorului. E… un căţel foarte speriat, care tremură mai mult de frică decât de frig. Rebecca îl strigă şi, după câteva momente de ezitare, câinele i se aruncă în braţe. “In-cre-di-bil!”
În loc de un maidanez murdar, Rebecca strânge la piept un cocker pufos cu o fundă imensă şi roşie la gât. De unde a venit? Rebeccăi îi trece prin minte că i-ar plăcea să-l considere un cadou pentru ea. Nici nu contează de unde a apărut sau cine l-a trimis. Contează doar că l-a găsit ea, care se simţea atât de singură în seara asta. Brusc, se mai aude alt zgomot. Un al doilea căţel? Sau poate o pisică? Nu, sunt paşi de om.
“Pufi, eşti aici?”
Câinele începe să latre, iar după câteva secunde apare un băiat. Cei doi se văd şi nu mai scot niciun cuvânt preţ de câteva secunde, după care izbcnesc în râs privindu-l pe Pufi. Mai mult ca sigur, Rebecca va avea acum ce să scrie în eseul ei.

Multumesc Andra

About these ads

4 responses »

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s